Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 24: Cine este el de fapt?

Dimineata urmatoare Sakura se trezeste cu zambetul pe buze, implorand in gandul sau ca somnul sa ii revina, insa fara success. Era obligata sa se trezeasca de razele soarelui ce anuntau inceperea unei noi zile de primavara.

Rozalia se ridica din pat si isi croieste drum catre dulapul sau pe care il priveste dezorientata. Isi arunca privirea asupra hainelor din el cu scopul de a gasi ceva demn de purtat, dar pare ca asta nu se va intampla in veci. Continua sa creada asta pana cand ochii sai raman atintiti asupra unui tricou negru si larg, asezat la loc de cinste pe unul din rafturile sifonierului. Il scoate cu grija si il despacheteaza, ramanand blocata printre amintiri din momentul in care a inceput sa il priveasca.

Sakura povesteste

Stateam pur si simplu cu tricoul in mana si il priveam fix, in timp ce in mintea mea se derulau o serie de amintiri ce imi faceau inima sa se topeasca. L-am imbracat si am lasat senzatia de placer sa imi cuprinda corpul in momentul in care materialul a facut contact cu pielea mea. “Senzatia asta…parca ai fi aici…cu mine…”.

Naratorul povesteste

 Momentul Sakurei este intrerupt de un sunet asurzitor venit de afara, de sub fereastra sa. A alergat repede catre ea si a privit in jos asteptandu-se sa vada un cadavru sau o persoana ranita cumplit, caci sunetul auzit de ea mai devreme a fost un urlet de durere. Asteptarile sale au fost insa inselate. Acolo nu era nimeni si nimic in afara de ceva stralucitor. Rozalia a iesit in viteza afara, ajungand cat ai clipi la locul in care se vedea acel cea stralucind in iarba. L-a ridicat si l-a privit confuza, reactie urmata de un fior ce a trecut-o pe sira spinarii. Era un lantic de care era atasat un medalion atat de zgariat incat nu isi putea da seama ce reprezinta. Si-a plimbat privirea de cateva ori in fiecare parte, insa nu a vazut pe nimeni asa ca a luat lanticul si a intrat in casa. A mers glont catre camera sa si a asezat bijuteria intr-o cutiuta.

Intre timp, cel ce obijnuia sa o urmareasca pe Sakura statea ascuns intr-o cladire parasita, in preajma casei rozaliei. Barbatul isi stranse pumnul drept care in urmatoarea secunda a facut contact cu unul din peretii cladirii.

Urmaritorul: La naiba, ce prost sunt! Cine stie ce s-ar fi intamplat daca m-ar fi vazut! Ahh…ar trebui sa fiu mai atent.

Voce: Chiar ar trebuit! se auzi o voce din spatele individului.

Urmaritorul: Ce vrei, Hidan?!

Hidan: Aaa…de ce esti asa nervos?

Urmaritorul : Ce-ti pasa?! Cara-te pana nu ma enervez mai tare!

Hidan: Hei, hei, hei! Vezi cu cum vorbesti! Iti sunt superior totusi! spune acesta nervos.

Urmaritorul: Arat cumva de parca mi-ar pasa?! Pleaca dracu' de aici! striga barbatul disperat.

Hidan: Hei, serios acum..de ce esti asa? Stii ca mie imi poti spune!

Urmaritorul: De parca n-ai sti!

Hidan: Eh?

Urmaritorul: Se pare ca imi este destinat sa am numai prieteni idioti…. . Murmura acesta.

Hidan: Te-am auzit! Sincer… nu inteleg de ce o urmaresti pe fata aia..mai ales fara sa ii faci nimic. Eu in locul tau as…

Urmaritorul: Mai taci! Nu-mi pasa!

Hidan: Bune, bine! Nu te agita asa! Dar totusi…de ce?

Urmaritorul: Sa spunem doar ca pregatesc ceva de proportii! spune el ranjind. Prietenul sau facu la fel.

Hidan: Sper doar ca asta sa nu ne incurce pe noi ceilalti.

Urmaritorul: Iar incepi?

Hidan: Spun ce vreau! Ceilalti membri Akatsuki sunt mult mai rai si mai nebuni decat mine, iar tu stii asta…si daca ceea ce vrei tu sa faci in legatura cu t*rfa aia ne incurca planurile, nu va fi prea frumos pentru tine.

Urmaritorul: Stai linistit. Stiu ce fac!

Dupa incheierea discutiei cei doi au plecat impreuna din acel loc, facandu-se nevazuti.

Intre timp Sakura statea intinsa in sezut, sprijinita cu spatele de perete , in holul imensei si pustiei sale case. Privea absenta catre usa de la intrare ce nu era folosita prea des, iar cand cineva o utiliza..nu era niciodata persoana potrivita. Clanta acelei usi astepta sa fie atinsa de mana lui, usa astepta sa fie deschisa de el, bratele Sakurei asteptau umbratisarile bratelor lui. “Vise peste vise…Lacrimi peste lacrimi…” gandi rozalia.

Dupa mult timp petrecut in acel loc si in acea pozitie, femeia s-a ridicat cu atentie si s-a indreptat plictisita catre dormitorul sau unde odata ajunsa s-a trantit in pat si a adormit instantaneu, dat fiind faptul ca era in jur de ora 23:00.

In timpul noptii, somnul rozaliei a fost intrerupt de niste sunete ce erau produse chiar in camera sa.

Urmaritorul povesteste

Mi-am dat seama foarte tarziu ca mi-am pierdut lanticul si chiar daca era tarziu am inceput sa il caut disperat peste tot, pana am dat nas in nas cu Hidan care mi-a spus ca a vazut-o pe femeia aceea...pe Sakura luandu-l din curtea casei sale si punandu-l intr-o cutie. Fara sa mai stau mult pe ganduri am pornit intr-acolo si in mai putin de 20 de minute eram in camera rozaliei cautand lanticul, insa acesta nu era in locul de care mi-a povestit Hidan. “Idiotul…” Zgomotele produse de mine au reusit sa o trezeasca pe femeia ce dormea in acel pat. A stat cateva clipe privindu-ma si incercand sa imi distinga trasaturile in intuneric, insa nu parea ca reuseste. Perfect. Sau…nu. Am observant lanticul meu la gatul sau iar asta ma impiedica sa il mai recuperez. “La naiba!” Totusi..nu puteam pleca pur si simplu. In timp ce Sakura clipea tot mai des din cauza ca era adormita eu am verificat dand o data ocol cu privirea camerei daca nu cumva am mai lasat ceva in urma, dupa care m-am indreptat catre rozalie. Mi-am pozitionat una din maini pe pieptul sau, imediat sub gat si pe cealalta peste parul sau moale, eliberand asupra ei o forta usoara determinand-o sa se aseze cu capul pe perna, moment in care a adormit. Am mai privit-o o data si am iesit pe usa, dupa care am coborat la parter. Inca simteam in palme atingerea parului sau si senzatia mangaierii pielii sale. Mi-am revenit din visare si am iesit din casa pe geamul pe care am intrat, apoi m-am indreptat catre locuinta mea.