Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 30: Adevarul

Sasuke povesteste

Totul este negru in jurul meu. Aud niste voci, dar nu vad  nimic. “Ce se intampla? Unde sunt? Mai traiesc?” Am continuat sa imi pun intrabari pana cand am simtit cum ma cuprinde un val, ce-i drept mic, de energie cu ajutorul careia am reusit sa imi deschid ochii. Ma aflam intr-o camera alba, inconjurat de oameni cu halate albe care ma priveau zambitori.

Eu: Ce s-a intamplat…? intreb slabit.           

Unul din acei barbati in halate, care, mai tarziu mi-am dat seama, erau doctori, mi-a vorbit.

Doctorul: Sunteti in spital, domnule Uchiha.

Eu: In..spital? Cum am ajuns aici?

Doctorul: O las pe prietena dumneavoastra sa va povesteasca totul. Eu am de completat niste fise si de verificat ceilalti doi pacienti.

Eu: Prietena? Pacienti? Ce se petrece?

Hinata: Sasuke! Linisteste-te. Sunt eu, Hinata. Nu-ti aduci aminte ce s-a intamplat?

O priveam confuz. Incercam sa imi amintesc ce a cauzat aducerea mea la spital, insa nu gaseam nimic. Brusc, o durere de cap a facut sa mi se deruleze toate imaginile din seara precedenta. Intr-un moment de disperare m-am ridicat in sezut si am strigat:

Eu: Sakura!!

Hinata s-a napustit asupra mea incercand sa ma calmeze, spunandu-mi ca nu trebuie sa ma agit si ca ar fi mai bine daca as sta cuminte in patul meu.

Eu: Ce tot spui acolo?!  Vreau sa o vad pe Sakura! E bine? E ranita? Unde e?!

Hinata: Sasuke..nu stiu cum sa iti spun…

La auzul glasului sau stins si la vederea privirii sale ce parea ca se intristeaza cu fiecare secunda, am impietrit. Imi inchipuiam ce era mai rau. Am inceput sa zambesc din ce in ce mai larg, fortat bineinteles, de parca as fi innebunit si i-am vorbit Hinatei cu o voce  care trada viitoarea apritie a unor lacrimi.

Eu: Hinata? Ce s-a intamplat? Spune-mi! Pot sa…suport. Serios!

Hinata: Sakura nu s-a trezit inca.

Eu: E ranita?

Hinata: Nu atat de grav cum ati fost tu si Naruto! uitasem complet de blondul ce a salvat-o in seara aia pe Sakura.

Eu: Ce vrei sa spui?

Hinata: Sakura e plina de vanatai si de zgarieturi pe tot corpul, in timp ce Naruto a fost impuscat in umar, iar tie au trebuit sa iti extraga un glont din mana si unul din spate. Le-ai cam dat de furca medicilor.

Eu: Nu conteaza asta. Ranile Sakurei sunt superficiale, asa-i?

Hinata: Ma tem ca nu.

Expresia mi s-a transformat intr-una trista. Nu puteam sa o pierd pe Sakura tocmai cand o recastigasem. Nu era posibil asa ceva! Nu puteam trai fara ea!

Eu: Nu-mi explic un lucru.

Hinata: Ce anume?

Eu: De ce in ciuda ranilor noastre destul de grave, eu si Naruto ne-am trezit inaintea ei?

Hinata: Ar putea fi probabil si din cauta faptului ca rozalia noastra nu era atat de puternica din punct de vedere al corpului sau. Era mai tot timpul slabita.

Eu: La naiba! E numai vina mea! Nu ar fi trebuit sa o las sa se implice in asta! Ce prost sunt! Nu merit sa-i fiu iubit. Nu am fost in stare sa o protejez… . Daca se trezeste si sper din tot sufletul ca o va face, as vrea sa isi gaseasca pe cineva care sa o protejeze si sa ii ofere viata pe care si-o doreste.