Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 29: Lupta

Sakura povesteste

Urmatoarea zi m-am trezit mai vesela si mai hotarata ca niciodata. Mi-am facut un dus, m-am imbracat, am mancat si am mers in sufragerie pentru a-l astepta pe Sasuke.

Am stat pe canapeaua aia in toate pozitiile posbile si am privit tavanul din perspectiva fiecarui tip de om: pesimist, optimist, visator..si mai stiu eu cum, pentru a incerca sa scap de plictiseala aia coplesitoare ce pusese stapanire pe mine cat timp il asteptam pe brunet.

In sfarsit si-a facut si el aparitia, dar nu singur..ci cu… Naruto?!

Eu: Naruto? Ce cauti aici? Adica..hei! Bunaa!!

Naruto: Nu incerca sa ascunzi faptul ca esti surprinsa si putin deranjata de prezenta mea aici! spune razand. Te cunosc prea bine!

Eu: Ce se petrece? Sasuke! De ce ai intarziat? Si- atunci mi-am dat seama ca ceva nu e bine. Sasuke si Naruto? Parca el si Hinata nu stiau ca el e in viata.

Sasuke: Hei! Sakura! Esti bine? Trezirea!

Eu: Ce? Aa! Scuze, scuze! Ma gandeam!

Sasuke: Nu ma mai speria asa.

Eu: Iarta-ma.. . Hai, intrati in casa!

Cei doi au intrat si s-au asezat confortabil unul langa celalalt pe canapea, iar eu m-am asezat langa Sasuke.

Eu: De ce ai intarziat, Sasuke?

Sasuke: Dureaza ceva timp sa trezesti doi idioti lesinati!

Eu: Ce vrei sa spui?

Sasuke: Cand ma indreptam spre casa ta, m-am intalnit cu Naruto si cu Hinata care vorbeau in fata casei lor.

Eu: Adica in tot acest timp ai fost in vecini?

Sasuke: Cam…da… .

Eu: Ahh!

Sasuke: Nu te enerva, te rog!

Eu: Nu..stai linistit…nu m-am enervate. Doar ca in tot timpul asta eu m-am plictisit groaznic. In fine..lasa asta. Continua.

Sasuke: Pai..mai departe s-a intamplat cam asa:

FLASHBACK

Naruto: S-S-Sasukeee?!? striga aratand cu degetul spre mine.

Hinata: Oh, Doamne! Oh, Doamne!!

Eu: Eh? Ce naiba? . . . Naruto?! Hinata?! La naiba!

Imediat dupa asta, cei doi au cazut pe iarba ce li se afla sub picioare, ramanand inconstienti. I-am luat de acolo si i-am bagat in casa, unde pe un scaunel din bucatarie statea o fetita cu parul mov, aproape negru. Era, bineinteles, fiica lor.

Eu: Nu-ti face griji, Noriko! Eu sunt un prieten al parintilor tai! Ei au…adormit in curtea din fata si am zis ca ar trebui sa ii aduc inauntru.

Noriko: Bine! a spus fetita in timp ce se uita foarte concentrata la desene animate.

I-am dus pe cei doi la ei in camera si dupa 10 minute de incercari de a-i trezi, am reusit in sfarsit. Spre “norocul” meu, sotii Uzumaki erau sa lesine iar cand m-au vazut, insa am reusit sa ii opresc la timp.

Eu: Nuu!! Va rog!! Nu din nou! Abia v-am trezit!

Naruto: Tu…esti…Sasuke? intreaba privindu-ma cu ochii mici, de parca eram la 5 km departare.

Eu: Da… .

Hinata: Uchiha Sasuke? intreaba confuza si speriata.

Eu: Chiar el.