Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 6: Disperare

Naruto povesteste

Am ajuns in fata casei Sakurei si cand am incercat sa deschid usa am observat ca era incuiata. Am vrut sa ma intorc sa ii cer Sakurei cheile insa am vazut un geam deschis si am intrat in casa. Am urcat incet scarile si m-am indreptat catre camera din care urma sa ies cu un dulap intreg de haine, fiindca sincer nu stiu ce ar trebui sa iau. Am deschis usa. Am pasit inauntru uitandu-ma atent la detaliile ce faceau aceasta camera sa sugereze faptul ca aici statea rozalia. Privirea mi-a ramas insa atintita asupra unui obiect ce statea asezat cu grija pe noptiera. Era o poza cu noi mici in care apaream eu zambind cu gura pana la urechi, Sakura zambind dulce si in spatele nostru parintii ei tinandu-si mainile pe umerii nostrii.

Privirea mi s-a intristat. Am lasat poza acolo unde am gasit-o si am deschis dulapul cu haine. Am scos de acolo jumatate din hainele Sakurei, le-am aranjat asa cum stiu eu in niste genti si am iesit din casa tot pe geam.

Am ajuns in camera mea si acolo il vad pe Sasuke aplecat pe geam uitandu-se in stanga si in dreapta disperat.

Eu: Ai putea sa cazi, stii?

Sasuke: Nu-mi pasa! Ai vazut-o cumava pe Sakura cand veneai incoace?

Eu: Nu, de ce?

Sasuke: A disparut!

Eu: Esti serios? l-am intrebat cu o urma de indoiala in glas.

Sasuke: Iti pare cumva ca glumesc?

Eu: Nu… . Doar ca nu prea ii sta in fire sa faca astfel de lucruri… .

Sasuke: Nici mie nu imi sta in fire sa vorbesc frumos..mai ales cand sunt nervos.

Eu: Bine, bine. Nu mai stam la discutii. O cautam

Sasuke: Asa-i mai bine.

Sasuke povesteste

Am iesit imediat cu Naruto afara sa o cautam pe Sakura. O cautasem deja prin toata casa dar ea nu era nicaieri. Am mers pana la baie lasand-o singura in camera, iar cand m-am intors am vazut ca nu mai era. Ce o fi in capul ei? De ce a plecat singura? Ahh..la naiba. Simt cum o iau razna. Pana de curand nu imi pasa de nimeni iar acum fug ca apucatul pe strazile orasului pentru a o gasi pe fata care pana astazi ma ura si de care sunt pur si simplu indragostit.

Vocea lui Naruto ma trezeste din transa.

Naruto: Uite-o!

Mi-am aruncat privirea pe o banca foarte retrasa a parcului. Ce cauta singura aici?! Am cautat-o cateva ore si incepeam sa cred ca a inghitit-o pamantul. Statea singura pe acea banca, ferita de absolut orice raza de lumina care ar fi putut proveni de la un bec, cu capul aplecat. La auzul pasilor nostril a tresarit si s-a uitat la noi. Privirea de pe chipul ei era indescifrabila. Nu imi puteam da seama ce simte. Ne-am apropiat gafaind de ea si ne-am asezat pe banca.

Sakura: Sunteti bine?

Naruto: Da..suntem-

Eu: Nu, nu suntem bine! Fugim disperati de cateva ore! Am crezut ca ai patit ceva rau! Am alergat ca niste nebuni prin tot orasul ca pe la 18:30 sa dam  de tine stand ascunsa in parc, pe o banca!

Toata oboseala, stresul, ingrijorarea, disperarea si mania si-au lasat amprenta in ceea ce am spus. Cand am terminat de vorbit Sakura ma privea cu ochii ei verzi asemeni unor pietre pretioase, inmarmurita. Nu schita nicio reactie. O priveam incruntandu-ma. Si-a mutat privirea in cealalta directie, a strans din pumnii ei mici si s-a ridicat brusc de pe banca, fugind mai departe in parc, disparand in intuneric.

Nu mai eram in stare sa scot niciun cuvant. Am auzit vocea tremuranda a lui Naruto venind din spatele meu. El chair era…nervos.

Naruto: Uite ce ai facut… . Idiotule!

Eu: Ce am facut..?

Naruto: Ai..ai suparat-o! Prostule! Sakura e sensibila.

S-a ridicat in picioare stand in fata mea si m-a prins de gulerul camasii apropiindu-ma de el.

Naruto: Poate nu o arata dar e foarte sensibila! Esti un idiot! Ti-ai gasit cel mai potrivit moment sa faci o prostie ca asta! Daca pateste ceva am sa te omor!

I-am ascultat intreg discursul dupa care mi-a dat drumul cu brutalitate. A privit in directia in care a plecat Sakura  si mi-a spus rece, fara a ma privi:

Naruto: Du-te dupa ea. Eu am sa raman aici in caz ca se intoarce pe alta parte.

Am murmurat un “bine” si am plecat ganditor. In timp ce mergeam am marit pasul ajungand intr-un final sa alerg.