Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 4: Marturisirea

Sakura povesteste

Simt o durere in zona fetei. Imi arde obrazul. Ce naiba s-a intamplat?

Imi deschid incet ochii si vad totul in ceata. Cand in sfarsit imaginea se clarifica ma ridic in fud si ii vad pe Naruto si pe Sasuke privindu-ma ingrijorati.

Eu: Ce s-a intamplat…? intreb eu confuza. Nu apuc insa sa mai schitez vreun gest ca sunt prinsa in imbratisarea stransa a lui Naruto.

Naruto: Sakura…Sakura!! Esti bine?!

Eu: Nu..pot… sa respir… .

Atunci mi-a dat imediat drumul si s-a indepartat de pat privindu-ma trist. Mi-am intors capul catre Sasuke care ma privea din cap pana in picioare..trist si..ingrijorat? Ce se intampla aici? M-am uitat putin la mine si am observant ca eram numai in sutien. Ce s-a -…. Atunci mi-am adus aminte totul. Deidara, Sasori, palma… . Tineam capul in jos si refuzam sa ii privesc pe Naruto si pe Sasuke. O lacrima mi s-a scurs pe obraz, apoi inca una. Larimile mele curgeau si cadeau tacut pe patura, lasand urme mici.

Simt o atingere calda pe obraz. O mana imi sterge lacerimile. Ridic capul si il privesc in ochi pe brunetul cu ochi negri din fata mea. Mi-am strans genunchii la piept incerand in felul asta sa ma acopar.

Sasuke se apropie de mine si ma strange in brate. Eram total confuza si simteam cum ma inrosesc. Naruto era de asemenea si el surprins.

Eu: S-Sasuke..?

Sasuke mi-a soptit: Nu mai plange.

Eu: Am…am..

Sasuke: Nu.

Naruto: Am ajuns…la fix. Sakura..te-am gasit inconstienta pe jos cu tricoul rupt si cu Sasori peste tine.

Brunetul se dezlipeste de mine si ma priveste serios in ochi.

Sasuke: Ce s-a intamplat?

Eu: M-Mergeam acasa si…m-am intalnit cu Deidara si Sasori..

Sasuke: Ii cunosti pe indivizii aia?

Eu: Da… sunt intr-a XII-a…

Naruto: Deidara si Sasori. Doi nemernici.

Eu: M-m-am intalnit cu ei. Am vrut sa ii ignor dar Deidara m-a prins de mana…apoi Sasori m-a luat de ambele maini si..m-a dus in locul ala. Apoi…m…

Sasuke: Am inteles.

Sasuke ma ia in brate si imi spune: Nu ii voi mai lasa sa te atinga.

Naruto: Sasuke, ma duc jos sa ii fac un ceai Sakurei. Spune el iesind pe usa.

Sasuke: Bine.

Naruto a plecat. Sasuke statea langa mine pe pat si isi tinea capul aplecat privind in jos. L-am privid cateva secunde.. .

Eu: Sasuke…esti bine?

Sasuke: Da.

Eu: S-a intamplat ceva..?

Sasuke: Nu.. .

Eu: Nu te-am mai vazut asa pana acum. Esti sigur nu ai patit nimic?

Sasuke: Sunt bine! spune el rastindu-se la mine.

Nu stiu de ce dar nu ma asteptam la un astfel de raspuns de la el. Ce fraiera sunt. Ar fi trebuit sa ma gandesc ca marele Uchiha nu poate fi altfel decat rece si nepasator.

Eu: Bine.

M-am ridicat nervoasa din pat si m-am indreptat catre dulapul lui Naruto si am scos de acolo un tricou dintre ale lui pentru ca stiam ca nu se va supara. L-am imbracat si am dat sa ies in fuga din camera. Am fost oprita insa de Sasuke care m-a prins de mana fara sa ma priveasca in ochi.

Eu: Da-mi drumul.

Sasuke: Nu… .

Eu: Sasuke-

Pana sa mai apuc sa mai spun ceva, m-a tras langa el pe pat. Si-a ridicat capul si m-a privit in ochi.

Sasuke: Sakura, asculta-ma te rog.

Eu: Bine.. .

Sasuke: Sakura…eu..im pare rau pentru tot ce ti s-a intamplat. Si cand ma gandesc ca ar fi fost posibil sa nu trec pe acolo si atunci tu…tu… .

Eu: E-n regula. Nu s-a intamplat..si va datorez asta tie si lui Naruto.

Sasuke: Da.. . Sakura…nu am sa mai permit sa ti se intampla ceva. Am sa te protejez cu orice pret!

Eu: Sasuke..de ce…?

Sasuke: Esti speciala. Tu…adica…ahh..la naiba. Nu sunt bun de nimic. Nu imi pot exprima sentimentele.

Eu: S-Sentimentele?

Sasuke: Te iubesc!

Acele cuvinte m-au facut sa tresar si sa ma inrosesc.

Sasuke: Eu…nu am mai simtit asta pana acum…dar stiu ca tu esti diferita. Nu esti ca toate celelalte fete care ar lesina daca le-as privi in ochi… . Tu esti unica si…cand am realizat asta si am vazut cum ma ignori, m-ai facut sa imi doresc si mai mult sa fii a mea.

Eu: Sasuke…

Sasuke povesteste

Asta e. Am facut-o. I-am spus ce simt si chiar nu pot sa imi dau seama daca am facut-o bine. Nu am mai facut o astfel de marturisire pana acum…insa pentru ea am incercat imposibilul. Nu spune nimic. Ma gandesc ca probabil am dat-o in bara asa ca ma ridic de pe pat si ma apropii de usa vrand sa ies, insa Sakura ma prinde de mana, se ridica de pe pat si ma saruta.

Am savurat acel sarut. Imi doream sa nu se mai termine. Era atat de dulce…am fost putin dezamagit cand buzele noastre s-au dezlipit. Rozalia si-a indreptat ochii aceia verzi si minunati catre ochii mei negri si..intunecati si a spus:

Sakura: Si eu te iubesc, Sasuke.

In acel moment am simtit…fericire. A fost a doua oara de multa vreme cand am simtit o cantitate imensa de feiricire in corp. Prima data dupa cativa ani de zile, a fost cand Sakura statea in patul lui Naruto acum o jumatate de ora si si-a deschis ochii.

Nestiind ce sa spun am cuprins-o in bratele mele si am strans-o la pieptul meu. Atunci am simtit mainile ei delicate cum imi inconjurau corpul. Ma imbratisa. Nu am sa o las vreodata sa plece si nu voi permite sa pateasca ceva. Niciodata.