Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 21: Vise spulberate

Sakura povesteste

Razele soarelui isi fac aparitia in peisaj, “zgariindu-mi” fata si obligandu-ma sa ma trezesc. Cum nu aveam de ales, mi-am deschis ochii si m-am ridicat in sezut analizand camera care spre surprinderea mea era goala. Am clipit de cateva ori sperand ca doar mi se pare, insa mare mi-a fost dezamagirea cand am vazut ca era real. M-am panicat si am iesit in fuga pe usa. Am inceput sa alerg avand ca tinta scarile pe care urma sa le cobor rostogolindu-ma, pentru ca mai mult ca sigur m-as fi impiedicat. Un sunet de apa ce curgea m-a facut insa sa ma opresc la doi pasi distanta de usa baii. Am tras aer in piept si am batut la usa.

Eu: Sasuke? Esti acolo?

Nu am primit niciun raspuns. Ce naiba? Apa e pornita…ar trebui sa fie sub dus..teoretic. Mi-am incercat din nou norocul si am strigat a doua oara:

Eu: Sasuke! Esti acolo?!

Tot nimic. Am vrut sa deschid usa insa cineva mi-a luat-o inainte si m-a tras inauntru lipindu-ma de zidul rece si umed al baii, oferindu-mi un sarut al naibii de dulce! Cand s-a oprit am tras cateva guri sanatoase de aer si l-am privit in ochi.

Eu: Neata si tie, Sasuke!

Sasuke a chicotit apoi a continuat sa ma priveasca cu dragoste. Ochii mei insa nu erau foarte bine fixati asupra alor lui si ca urmare mi-au alunecat pe abdomenul bine lucrat al brunetului ce purta pe el numai un prosop ce ii acoperea zona intima. M-am inrosit automat. Sasuke a observant asta si a ranjit, dupa care m-a luat de mana si m-a conus spre bucatarie unde micul de jun era pregatit.

Eu: Cand a…

Sasuke: Scuze, Sakura… . Inca nu stiu sa gatesc, asa ca l-am rugat pe Naruto sa vina sa pregateasca micul de jun. Voiam sa iti fac o surpriza.

Eu: Multumesc, Sasuke! l-am imbratisat, uitand complet ca e numai in prosop. Mi-am ridicat fata si l-am vazut inrosindu-se putin, asa ca i-am dat drumul.

Sasuke: Aseaza-te la masa si ateapta-ma…merg sa ma imbrac.

Asa am si facut. Am afisat un zambet de copil si m-am asezat la masa asteptand ca el sa se intoarca. In timp ce el urca scarile, telefonul sau ce statea aiurea pe masa a inceput sa vibreze. L-am luat in mana pentru a vedea cine il suna de dimineata, insa o sumedenie de explicatii logice mi-au strabatut mintea cand am citit : “Naruto”. Am alergat catre Sasuke si i-am dat telefonul, iar acesta mi-a multumit si a raspuns in timp ce urca la etaj.

Asteptam deja de ceva timp iar Sasuke nu mai aparea. Eram atat de concentrata la peretele bucatariei pe care dansau unicorni si stelute mov. Nu stiu de ce dar una din stelutele alea idioate a venit in viteza catre mine si m-a lovit. Ciudat este totusi ca m-am trezit imprastiata pe podea. Ce naiba?- -Aaa…aa..am adormt. Grozav mod de a-ti incepe ziua: cazand de pe scaun.

M-am ridicat de pe jos si l-am vazut pe Sasuke indreptandu-se catre mine putin ganditor.

Eu: Ce s-a ntamplat? De ce ai stat atat de mult?

Sasuke: Ce? Aa…scuze. A trebuit sa vorbesc cu Naruto… .

Eu: E totul bine?

Sasuke: Da... .

Eu: Esti sigur? Pari putin…

Sasuke: Sunt bine. Crede-ma.

Eu: Bine. Te cred.

Ne-am asezat la masa si am inceput sa mancam fara a mai scoate vreun cuvant. Dupa ce am terminat Sasuke m-a anuntat ca are ceva de rezolvat si ca se va intoarce cat de repede va putea. M-a asigurat ca ma iubeste apoi a parasit casa. Am auzit motorul unei masini ce pleca din fata casei cu o foarte mare viteza. Banuiesc ca acea masina era a lui, dar cum naiba a ajuns aici?  Am scuturat de doua-trei ori din cap, apoi mi-am facut de lucru prin camera mea. Ar fi fost ciudat sa merg azi la scoala..dupa atata timp…mai ales ca mai era si vineri. Anul acesta am de dat bac-ul si ar fi frumos sa imi fac si eu aparitia pe la ore macar….pe ultima suta de metri, insa nu incepand de azi. As fi vrut sa o sun pe Hinata insa ea e mult mai constiincioasa decat mine si mai mult ca sigur este la ore, asa ca am decis sa stau toata ziua acasa, in fata televizorului. Am vazut cateva filme de groaza care m-au inspaimantat teribil. Nu as vrea sa traiesc o astfel de poveste…de groaza. Categoric nu.

Tot uitandu-ma la filme si ateptandu-l pe Sasuke nu am observant ca s-a facut 18:35. M-am ingrijorat si am incercat sa il sun, insa nu am primit niciun raspuns. Mi-am adus aminte de treburile sale si mi-am zis ca probabil nu poate raspunde si ca nu ar trebui sa il deranjez, asa ca am sunat-o pe Hinata care mi-a raspuns cum nu  m-as fi asteptat vreodata sa imi raspunda.

Hinata: Ce e?!Cine dracu' e la telefon?!

Eu: Hinata? Sunt eu, Sakura! Nu stii sa citesti?!Parca aveai numarul meu!

Hinata: Aaa! Sakura! Iarta-ma nu m-am uitat sa vad cine ma suna! s-a scuzat respirand greu.

Eu: Hei! Hinata! E totul bine? Ce se intampla?!

Hinata: Iarta-ma! Nu pot vorbi acum! Stai acasa si ateapta-ma, ca vin la tine!

Ma ingrijora tot mai tare. Ceva parea ca nu e bine deloc, mai ales ca ultimele cuvinte pronuntate parea ca sunt strecurate printer lacrimi.

Eu: Unde esti? Vin la tine! Nu pari a fi in regula.

Hinata: Nu!! Ramai acasa am spus! Orice ai face, nu te misca de acolo!

Eu: Dar-

Hinata: Niciun dar!!

Am inghitit in sec dupa ce ce movalia mi-a inchis si m-am asezat pe canapeaua din sufragerie asteptand-o cu sufeltul la gura.

***

Parca asteptam deja de o vesnicie! Cred ca am facut gaura in podea de cand ma tot plimb pe aici! Ce naiba face?! De ce nu a venit?! Ce i s-a intamplat?!

Intrebarile alea nu imi dadeau pace. Aflata sub influenta stresului am hotarat pana la urma sa nu urmez sfatul prietenei mele si sa plec in cautarea ei. Cand sa ma apropii insa de usa, aceasta s-a trantit de perete, iar Hinata a intrat pe ea gafaind, cu lacrimi in ochi, murdara si cu pete rosii pe haine. Am ajutat-o sa intre si am aezat-o pe canapeaua din sufragerie. I-am oferit un pahar cu apa pe care l-a dat imediat pe gat, apoi am intrebat-o DIN NOU ce s-a intamplat.

Hinata: S-Sasuke…

Cand i-am auzit numele brunetului, ochii mi s-au marit, inima a inceput sa imi bata intr-un ritm si mai accelerat si capul a inceput sa ma doara.

Hinata: Sasuke a…