Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 7: Promisiunea

Am murmurat un “bine” si am plecat ganditor. In timp ce mergeam am marit pasul ajungand intr-un final sa alerg. M-am oprit cand drumul acela ingust se despartea in doua. Ma uitam in stanga si in dreapta in cautarea celei mai mici urme pe care ar fi putut sa o lase Sakura insa nu am gasit nimic. Deja imi pierdeam rabdarea si asta nu era de bine. Puteam sa fac ceva ce nu am mai facut de foarte mult timp, ceva ce nu mi-as dori sa se intample din nou. Am continuat sa o caut pe Sakura in speranta ca o voi gasi, insa nimic. Nu auzeam niciun sunet si nu vedeam nici macar o suvita din parul ei roz stralucitor. M-am asezat extenuat  pe o banca si mi-am prins capul intre palme privind in jos. Am cautat-o peste tot si nu e nicaieri. Si nici nu cred ca a plecat de aici…zona e ingradita pana la urma si singurele iesiri sunt “pazite” de Naruto, iar din moment ce nu am mai primit vesti de la el este limpede ca nu a gasit-o. Unde este?! Si de ce se ascunde? Ce i s-a intamplat..?!

Asta e. Imi pierd rabdarea si speranta ca voi mai da de ea. In sfarsit lucrul de care ma temeam s-a intamplat. O lacrima mi s-a scurs usor pe obraz. Nu am mai plans inca de la moartea parintilor mei si nu credeam ca am sa o mai fac vreodata. Dar fata asta are ceva special. Ceva ce m-a putut schimba pana si pe mine. La naiba! De ce nu o pot gasi?! De ce?!

Eu: La naiba! Unde esti, Sakura?! am strigat cu voce tare. Nu mai suportam stresul ala si trebuia sa ma descarc cumva.

Sakura: Aici.

Am auzit-o. Acea voce m-a facut sa ma luminez la fata si sa ma ridic in viteza de pe banca. Fara sa ma mai gandesc am strans-o in brate pe Sakura, aproape lasand-o fara aer.

Eu: Unde ai fost..? am intrebat-o fara a-i da drumul din stransoarea bratelor mele.

Sakura: Am fost sa ma plimb… .

I-am dat drumul si am inceput sa o privesc fix in ochi incercand sa ii citesc expresia fetei. Acea masca cu o expresie indescifrabila pe care o vazusem mai devreme disparuse. In locul ei aparuse chipul angelic al rozaliei mele care parea sa aiba tristete si ingrijorare in ochi.

Eu: Sakura… ce s-a intamplat? De ce ai fugit de noi?

Sakura: Am vrut sa stau putin singura. Imi pare rau… nu am vrut sa va ingrijorez in felul acesta… .

Si-a lasat capul in jos lasandu-si parul sa ii curga pe fata. I-am apucat barbia si i-am ridicat privirea catre a mea, urmatorul lucru care a urmat fiind un sarut lung si lent. Cand buzele noastre s-au dezlipit am incercat sa ii vorbesc:

Eu: Nu-ti face probleme pentru asta. Dar te rog sa imi spui..ce s-a intamplat?

Sakura: Sasuke…eu..pai…adevarul este ca nu ma simt atat de bine pe cat pretind.

Eu: Deci asta era. Sakura..sa stii ca imi poti spune orice… .

Sakura: Orice?

Eu: Orice. Voi fi intotdeauna aici pentru tine! i-am raspuns hotarat. Atunci am putut observa cum ochii ei dobandesc o stralucire aparte.

Sakura: Multumesc!

M-a cuprins intr-o imbartisare stransa si calda, cu mainile ei delicate. Dupa asta si-a desprins trupul firav de al meu si mi-a vorbit pe un ton atat de trist si de dulce in acelasi timp incat m-a facut sa vreau sa o sarut. Asta am si facut. Cand in sfarsit am terminat cu asta, i-am zambit si am rugat-o sa continue.

Sakura: Sasuke… dupa acel incident…eu…nu..nu mi-am revenit. Inca ma gandesc la ce putea sa imi faca nemernicul de Sasori. Si nu cred ca se va da atat de usor batut. Il cunosc. Nu va renunta la ceea ce si-a propus iar asta ma ingrijoreaza.

Eu: Iti promit ca nu se va mai atinge de tine. Te voi proteja orice ar fi.

Sakura: Sasuke..nu!

Eu: Ce s-a intamplat?

Sakura: Nu vreau sa devin complet dependenta de cineva. Vreau sa ma pot descurca si pe cont propriu…

Eu: Inteleg. Te voi invata cum sa te feresti de astfel de persoane si cum sa te descurci in astfel de situatii.

Sakura: Esti serios? ma intreba rozalia radiand de fericire.

Eu: Mai serios ca niciodata.

Sakura: Multumesc!

Eu: Totusi…

Sakura: Ce este?

Eu: Voi fi intotdeauna in spatele tau sa te prind inainte sa cazi, sau sa te ajut sa te ridici daca am fost prost si te-am lasat sa te prabusesti.

Sakura: Sasuke…

Dupa ce mi-a pronuntat numele am vazut o lacrima scurgandu-se pe obrazul ei drept. I-am sters-o si am sarutat-o usor. I-am luat apoi mana micuta intr-a mea si am pornit catre iesirea din parc unde ne astepta Naruto. Cand am ajuns l-am vazut pe blond dormind in fund, pe jos, sprijinit de poarta. Intr-un fel il intelegeam. Era pana la urma ora 20:23 iar el a alergat toata ziua cu mine apoi a pazit niste porti.

Ne-am apropiat de el iar Sakura l-a trezit cu blandete:

Sakura: Naruto!!!! La naiba! Nu dormi aici! a strigat in timp ce il tragea de gulerul camasii pe care o purta.

Naruto: Sakura… lasa-ma…vreau sa mai dorm… .

Tre, doi,..unu.

Naruto: Sakura! Sakura esti bine?! Ai patit ceva?! Slava Domnului ca esti bine! Jur ca l-as fi omorat pe nenorocitul ala de Uchiha daca pateai ceva! a strigat in timp ce o imbratisa strans.

Eu: Mhm…sunt aici.

Naruto: Am observant.

Sakura: Naruto…poate sunt eu bine..dar sunt si obosita. Si voi la fel. Asa ca…ce ati spune daca am merge acasa la tine?

Naruto: Sigur! Sa mergem!

Sakura povesteste

Am plecat catre casa lui Naruto. Ma simt extreme de bine. In ciuda faptului ca sunt foparte obosita si ca mai am putin si cad din picioare, ma simt incredibil de bine stiind ca ii am alaturi de mine pe Naruto si pe Sasuke. Aa..si sa nu o uitam pe Hinata. Hinata e cea mai buna prietena a mea si nu isi va pierde aceasta pozitie.

Am ajuns acasa. Am intrat in camera lui Naruto toti trei pentru a-mi cara bagajele pe care blondul le-a lasat aruncate in camera. Am mers dupa aceeea sa fac un dus rapid, le-am urat noapte buna celor doi si am mers si eu in sfarsit la culcare. O sunasem deja pe mama cand eram in parc iar ea mi-a sugerat sa stau o perioada mai lunga la Naruto pentru ca ea si tata trebuie sa plece maine in afara Japoniei pentru…ei bine..pentru destul de mult timp. I-am spus lui Naruto si a fost foarte incantat de idee. La fel si Sasuke. Maine urmeaza sa imi iau ramas bun de le mama si de la tata si sa imi mai iau cateva lucruri daca urma sa stau mai mult pe aici. Presimt ca viata mea va fi mult mai interesanata si mai frumoasa de acum in colo.