Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 1: Uchiha Sasuke

Numele meu este Sakura Haruno si am 17 ani. Invat la liceul din Konoha si pot sa spun ca am rezultate destul de bune. Nu ma chinui foarte tare sa invat..pur si simplu se intampla sa inteleg foarte repede si ma descurc de minune la a aplica ceea ce am invatat. Dar..destul despre mine deocamdata..astazi am scoala si nu pot sa intarzii.

M-am ridicat cu greu din pat indreptandu-ma catre baie. Mi-am facut un dus apoi m-am intors in camera pentru a ma pregati pentru scoala. Mi-am scos din dulap uniforma care consta intr-o fusta aproximativ cu o palma mai sus de genunchi, albastra inchis, o camasa alba cu maneca scurta si o cravata rosie. Aaaa si sa nu uitam de balerinii mei negri.

Odata ce am fost imbracata m-am pieptanat de cateva ori lasandu-mi parul cel lung de un roz stralucitor sa curga liber pe spate. Am mentionat ca imi ajunge aproape pana la fund? Nu? Ei bine..am facut-o acum.

Mi-am luat ghiozdanul si am coborat in bucatarie. Cand am intrat acolo am vazut-o pe mama stand pe scaun asteptandu-ma langa ea cu un bol mare de cereale cu lapte.

Mama: Neata Sakura! Spune ea plina de energie.

Eu: Neata... . Ii raspund cascand.

Mama: Trezeste-te Sakura! Azi ai scoala! Grabeste-te si mananca sau o sa intarzii.

Eu: Bine, bine.

Dupa ce am terminat de mancat m-am uitat la ceas avand presimtirea ca e tarziu. Aveam dreptate. Era 7:20. Poate va intrebati "de ce e tarziu?". Ei bine...mie imi place foarte mult sa merg incet pe drum ascultand muzica..iar daca ajung la scoala devreme imi place sa pierd timpul pe acolo.

Mi-am luat ghiozdanul si am iesit rapid pe usa luandu-mi la revedere de la mama.

Acum suntem doar eu si muzica mea. Un sentiment cu adevarat minunat care insa nu a durat foarte mult timp. Am ajuns la scoala. Mi-am scos castile din urechi si am pasit inauntru. Era 7:30. Am ajuns repede, nu-i asa? Nu mai e chiar nimeni pe aici... .

Ajung in sfarsit in fata usii clasei mele. Duc mana catre clanta insa un sentiment ciudat imi spune sa nu o fac. Nu iau in seama avertismentul mintii mele ciudate si intru in clasa. Odata ce am intrat am avut parte de o imagine "minunata". In ultima banca era o fata roscata de la a X-a B, Karin, care statea in bratele "brunetului ei" . Ahh...stiam eu ca nu trebuia sa intru in clasa.

M-am indreptat catre ultima banca din randul de la perete, ignorandu-i pe "adorabilii" aia de pe randul de la fereastra. M-am asezat pe unul din scaune punandu-mi ghiozdanul pe cel de langa mine. Ma uitam fascinata la tavan insa momentul meu de liniste interioara a fost intrerupt de vocea stridenta lui Karin.

Karin: Hei, tu!

Mi-am indreptat privirea plictisita catre ea fara a-i spune nimic.

Karin: Ce-i cu tine? Nu stii sa vorbesti, hamster roz?

Hamster roz?! De unde ai mai scos-o si pe asta, Karin?

Eu: Zii odata ce vrei, Karin.

Karin: Vezi ca ai cam mult tupeu.

Simteam cum mi se zbate spranceana de nervi. O priveam cum se uita la mine cu un aer de sef si imi venea sa o strang de gat. Apoi privirea mi-a cazut pe Sasuke, brunetul in bratele caruia statea si vedeam cum se uita plictisit la mine. Ce au oamenii astia?!

Karin: Sakura, idioato! Trezirea! Ma asculti?

Eu: Pe cine faci tu idioata?!

Karin: Pe tine! Du-te si inchide usa pe care ai lasat-o deschisa! imi spune ea rastindu-se la mine.

Eu: De ce? Nu-ti mai tihneste sa stai in brate la "iubitelul" tau daca e usa deschisa?

Karin: Ohh!! Sasuke, fii atent! Hamsterul roz e un geniu!