Impreuna pentru totdeauna? (SasuSaku)

Partea 13: Decizia

Sasuke povesteste

Am ajuns inapoi acasa, adica acasa la Naruto, mai trist si mai confuz decat am plecat. Cand am intrat pe usa am fost intampinat de imbratisarea calda, de care aveam atata nevoie, a Sakurei care parea a fi foarte ingrijorata.

Sakura: Sasuke! Sasuke, esti bine?

Eu: Da…de ce nu as fi?

Sakura: Esti plecat de ceva timp, afara e intuneric si…am crezut ca ti s-a intamplat ceva.

I-am luat fata in palmele mele si am sarutat-o usor pe buze asigurand-o ca sunt bine.

Eu: Nu-ti face griji. Sunt teafar. De fapt…sunt mai mult decat teafar dupa ce ti-am putut simti buzele lipite de ale mele.

Rozalia mea draga s-a inrosit la auzul vorbelor mele. Faptura gingasa din fata mea s-a indepartat cu miscari lente de mine, facandu-mi semn sa o urmez. M-a condus in bucatarie, unde ma astepta o masa  foarte bogata, alaturi de Naruto care se uita la un fel de mancare salivand.

Sakura: Naruto, a venit Sasuke! Nu mai saliva atat! Poti manca.

Blundul si-a infipt dintii in mancare dupa ce m-a vazut si salutat, iar noi doi i-am urmat exemplul asezandu-ne la masa si incepand sa mancam. In timpul mesei am fost deranjat de sunetul asurzitor al telefonului meu care ma implora sa raspund. M-am ridicat de la masa scuzandu-ma si m-am inchis in camera lui Naruto pentru a putea vorbi.

Eu: Alo?

Persoana: Uchiha…Sasuke?

Eu: Da. Cine este la telefon?

Persoana: Asta e mai putin important.

Eu: Ce vrei?

Persoana: Am auzit despre tine si despre istoria familiei tale.Esti cea mai lasa fiinta de pe planeta! a spus fara niciun fel de retinere, incepand apoi sa rada.

Eu: Cine dracu esti? Si ce stii tu despre mine?! l-am intrebat nervos.

Persoana: Destule cat sa imi dau seama ca parintii tai au murit ca niste fraieri.

Sangele fierbea in mine de furie. As fi dat orice sa stiu cine e nenorocitul cu care vorbeam. L-as fi omorat in bataie fara ca macar sa clipesc.

Persoana: Desigur..poate moartea lor ar fi insemnat ceva daca ai fi fost in stare macar sa ii razbuni! In schimb esti bun numai la a face familia Uchiha de ras.

Dupa ce a rostit acele cuvinte a inchis fara ca eu sa mai apuc sa ii zic vreo doua. Am apucat primul lucru care mi-a venit la mana, acela fiind o poza intr-o rama si am dat cu el de pamant. Ar fi putut spune orice despre mine! Orice! Dar de Sakura sau de parintii mei nu se ia nimeni. Iar aici a fost vorba de parintii mei. Nu pot lasa lucrurile asa. Nu sunt un las! Parintii mei nu au murit de fraieri! Parintii mei mi-au fost eroi! Trebuie….trebuie sa ii razbun..mai ales ca Itachi, mai bine zis ucigasul lor, a fost fiul lor si fratele meu pe care l-am iubit cu totii, iar el ne-a distrus. Nu il voi lasa sa scape atat de usor.

Am coborat in viteza scarile si am iesit pe usa trantind-o in urma mea, fara sa le spun nimic lui Naruto si Sakurei care probabil ma priveau ca pe un nebun.

Sakura povesteste

Am auzit sunetul a ceva care se sparge si putin mai tarziu imaginea brunetului coborand in fuga scarile iesind afara trantind in urma lui usa cu furie, mi-a aparut in fata ochilor intiparindu-mi-se in minte.

***

Au trecut mai bine de doua ore de cand a plecat Sasuke acasa si simt ca inima mi-ar putea parasi pieptul in orice moment. L-am cautat insa a disparut fara urma. Unde ar putea fi?