Capitol 4

350 9 0
                                    

Mă trezesc și mă uit la ceas.E ora 09:45.Mă întreb dacă Melek s-a trezit.Merg și-mi fac rutina apoi mă îmbrac și pornesc pentru a face micul dejun.Chiar dacă am bani și toate cele nu mi-am angajat nici o bucătăreasă sau servitoare.Îmi place să le fac cu mâna mea.Cobor scările și ajung în living.Pe masă este o farfurie cu clătite frumos așezate și o cafea.Cred că le-a pregătit Melek ,dar unde e ea.Merg sunt cu gândul să o chem să mănânce cu mine.Bat la ușă,dar nu-mi răspunde.Deschid ușa.Văd că nu e încuiată.Ea nu e aici și patul e făcut.A fugit!Nu pot să cred,dar când?.Cum?Și de ce mi-ar lăsa micul dejun pregătit?Nervii mă acaparează.Îl sun pe Kevin.Aștept puțin până răspunde.Cred că l-am trezit.

-Ce ai frate?mă întreabă el.

-A fugit!strig eu băgându-mi o mână în păr.Asta fac eu când sunt  nervos.

-Cine?

-Melek.

-Ce e cu mine?o văd cum iese de la baie gata îmbrăcată.Nevi mei toți și-au luat zborul și am devinit mult mai calm.

-Kevin,s-a rezolvat!Am găsit-o.

-Bine .Pa.

Închide,iar eu îmi îndrept privirea spre ea.

-De ce ai țipat așa?mă întreabă ea.

-Scuze.Am crezut că ai fugit.

-Nu ai încredere în mine?

-Ba da,dar m-am speriat.

-Bine.Deci n-ai încredere în mine,dar îți voi dovedi că poți avea.

-Bine.

-Trebuie să merg să-mi iau alte haine.

-Bine vino.

-Ce vi cu mine?

-Da.

-Nu ai încredere în mine.

-Tu nu știi să conduci!

-Ba da, știu.

Am coborât împreună.Ne-am pus la masă și eu m-am apucat de mâncat.

-Tu nu vrei?o întreb eu.

-Nu eu am mâncat.Beau doar un ceai până termini tu.

După ce am terminat am mers în garaj.

-Alegeți o mașină.zic plictisit.

Eu îi dau cheile și deschid garajul

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Eu îi dau cheile și deschid garajul.Ea pleacă cu mașina repede.Cred că am făcut o greșeală groaznică.Cum am putut să o las.Ce prost am fost!Acum sigur va fugi.

Melek pov.

Am scăpat de Noah.Mă îndrept spre mall.Ajung și parchez mașina în parcarea subterană.Mai la 7 metri distanță este un băiat,dar e întors cu spatele.Mi se pare cunoscut.Nu îi dau importanță și merg la cumpărături.

Lăsând trecutul în urmăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum