Lăsând trecutul în urmă

Capitolul 24

Noah pov.

După ce am intrat în casă ne-am așezat pe canapea.
- Deci voi ați ajutat-o pe micuța asta să pregătească tot?spun eu către Keila și Matt.
- Da, dar doar puțin.spune Keila.
- Cum de te-ai întors? De ce nu mi-ai spus că ești bolnavă? Te puteam ajuta. De ce ai plecat așa?o asaltez eu pe Melek care e lângă mine.
- Vezi, de asta nu ți-am spus. Pentru că erai prea îngrijorat. Pentru că nu eram sigură că mă mai trezesc. Dacă rămâneam aici și muream voi erați distruși și știi că asta e ultimul lucru pe care eu mi-l doresc.spune ea cu durere.
- Unde ai fost timp de 4 luni?o întreabă sora ei.
- Păi după ce am plecat și am ajuns la prietenul meu am luat drogul și am dormit timp de 2 luni. Apoi alte 2 am stat să mă recuperez. De asta am lipsit atât, dar a meritat fiindcă m-am vindecat. Am scăpat de cancer.spune ea și își dă capul pe spate apoi zâmbește. Eu o iau în brațe și o strâng tare. Am fost atât de aproape să o pierd, dar se pare că , cineva acolo sus a văzut că nu pot trăi fără ea și mi-a adus-o înapoi, iar pentru asta îi mulțumesc.
- Ne-am făcut multe griji pentru tine.spune Keila.
- Știu, dar acum sunt bine . Ce vreți să facem azi?
- Păi eu și Keila o să mergem la părinții mei.spune Matt.
- Băiete, tu chiar ai gânduri serioase cu surioara mea?spune Melek.
- Cât se poate de serioase.raspunde Matt.
- Păi logic, că are gânduri serioase, iubito, doar de aia merg azi la părinții lui Matt. Ca să le își cunoască nora.spun și eu, iar Keila s-a făcut roșie, iar Matt nici nu mai are curaj să se uite la Melek. Eu și Melek doar râdem de fețele lor. Keila ne întrerupe spunând:
- Voi ce ve-ți face?
- E o surpriză.spun eu.
- Bine, domnule misterios, dar să ai grijă de sora mea că de nu te voi lega de o stâncă și te las acolo să te mănânce vulturii.spune ea și pe mine mă doare burta de la atâta râs.
- Tu chiar crezi că mă vor manca vulturii?o întreb eu.
- Da. Sunt sigură de asta.spune ea.
- Am o iubită care nu mă va lăsa să mă mănânce vulturii așa cum crezi tu.spun eu și doar râd de ea. Melek și Matt doar ne privesc amuzați. Keila se cam îmbufnează  și spune:
- Sper că ai gânduri serioase.
- Logic că am.
- Bine , că eu chiar aș vrea un nepot sau o nepoată.
- Cât de repede o să îi ai.spun eu,iar Melek ne întrerupe discuția asta “interesantă”
- Voi nu ar trebui să plecați la părinții lui Matt?spune Melek.
- Ba da. Vino Matt.spune Keila și îl ia de mână apoi pleacă spre ieșire.
După ce au ieșit Melek mă întreabă:
- Vii să mâncăm că nu am mai apucat și pe tine nu cred că te-a lăsat foamea.
- Hai, vino ,iubito.spun și mă ridic de pe canapea și îi întind și ei o mână să se ridice. Mă prinde de mână și ne îndreptăm spre bucătărie.
- Ce vrei să pregătim?mă întreabă ea.
- Am poftă de clătite cu Nutella și cu frișcă și fructe de pădure peste.
- Bine, domnule cu pofte de gravidă.spune ea și începe să râdă.
- Ia loc pe scaun. Azi ești răsfățatul meu.îmi ordonă ea.
-  Asta sună bine, dar de când îmi comanzi tu mie. Parcă ultima dată eu eram șeful tău.spun eu serios și ea se schimbă la față.
- Deci tu chiar mă poți enerva. Serios! Ești incredibil. Îmi vine să te iau la palme. Nu mai ești șeful meu. Acum dacă vrei să te informez, ești iubitul meu. Așa că nu te mai da șeful meu.strigă la mine, iar eu doar râd de fața ei.
- De ce râzi?mă întreabă ea nervoasă.
- De fața ta, roșie de nervi.spun eu și ea vrea să-mi dea o palmă, dar o prind de mână și o trag spre mine apoi o sărut. Îmi răspunde la sărut și mă mușcă de buză. Doare. Ne desprindem din sărut și ea doar rânjește spre mine.
- Doare.spun eu cu mâna la buză ștergând sângele care a început să curgă.
- Chiar asta vroiam.spune ea și râde.
- De ce a trebuit să faci asta?
- Tu ai început.
- Și tu ai continuat.
- Exact. Acum taci și stai acolo că mă apuc de treabă.
Mă împinge pe un scaun de la barul micuț și ea caută ingredientele în dulapuri. Mi-a fost dor de ea.
- Unde ai fost ca să te vindeci? întreb eu amintindu-mi că nu am întrebat.
- În Sicilia, Italia.spune ea fiind concentrată pe treaba ei.
- Și unde ai stat?insist eu.
- La un prieten.
- Ce prieten?întreb eu puțin gelos.
- Un băiat drăguț, care se pricepe la medicină și care m-ar ajuta oricând.spune ea și nervii pun stăpânire pe mine. Dacă mai înainte eram doar puțin gelos acum sigur sunt pe deplin.
- Să știi că tu ești a mea.spun și mă ridic de pe scaun și merg și o iau în brațe pe la spate.
- Tu ești doar a mea.șoptesc eu în părul ei.
- Tu ești cumva gelos?mă întreabă ea cu o sprânceană ridicată.
- Eu? Gelos? Hahaha. Da. Nu-mi place să te împart cu altcineva. Cei al meu, al meu rămâne.
- Îmi place când ești protectiv.
- Deci tu mai făcut gelos intenționat?spun eu.
- Să spunem că da.spune ea, iar eu o strâng mai tare în brațe.
- Hai. Pleacă pe scaun că nu pot lucra de tine.spune ea și încearcă să să-mi îndepărteze mâinile de pe talia ei.
- Nu. Mă simt bine așa. Și în plus asta e pedeapsa ta.
- Bine.spune și se apucă la copt. Bucătăria este umplută de un miros îmbietor. După vreo 15 minute sunt gata și Melek zice:
- Acum îmi poți da drumul.
- Nu. Hai să mâncăm.spun și îi dau drumul cu o mână și trag un scaun și pun farfuria pe blatul de la bar. Apoi mă așez pe scaun și o pun pe Melek în poala mea.
- Hai mănâncă! spun eu și ea începe să mănânce apoi încep și eu.
Suntem un cuplu drăguț.
După ce terminăm văd că are ciocolată pe buze. Nu o las să se șteargă și o sărut. Buzele ei sunt atât de dulci. După ce ne desprindem din sărut spun:
- Vino să ne îmbrăcăm. Plecăm.
- Unde?
- Surpriză.