Capitolul 1

695 23 5
                                    

Capitolul 1

Aud de jos gălăgie și strigăte.Cobor în grabă scările și văd doi tipi cum încearcă să o ia pe sora mea.

-Ce se întâmplă aici?vocea mea sună ca un tunet în mica cameră ce este jumătate living și jumătate bucătărie.

Cei doi tipi se uită la mine.Nu sunt mai mari ca mine.Par de 20- 25 ani.Eu am 22.Mă uit la ei.Îi analizez.Unul este blond,cu ochii albaștri,iar unul șaten cu ochii căprui.Cel blond îmi răspunde:

-Am venit după Keila.Tu cine ești?

-Sunt Melek sora ei.Cine sunteți și ce vreți de la ea?zic cu ură.Nu vreau ca și sora mea să pățească ceva.Nu aș suporta.

-Eu sunt Kevin,iar el e Mason.zice cel blond arătând spre cel brunet.

-Ok,dar nu mi-ați răspuns la a doua întrebare.Ce vreți de la sora mea?zic printre dinți.

-Ușurel, păpușă!Sora ta a împrumutat o sumă mare de bani de la șeful nostru.O să o ducem ca să-și plătească datoria.zice Mason.

-Melek,nu mă lăsa să mă ia!Te rog!zice Keila plângând.

-Ea nu merge nicăieri.zic eu plină de nervi.

-Bine,dar să ne dea acum cei 2000 de dolari pe care i-a luat împrumut.zice Kevin.

-Cât?

-Păpușă,ești surdă?2000 de dolari.zice Mason.

-Lăsați-o să vină cu mine până sus în cameră să discutăm ceva!zic eu enervată de lăcomia surori mele.

-Bine,dar fără șmecheri.zice Kevin.

O iau pe Keila de mână și urcăm până în camera ei.Nu avem o casă așa de mare.E o căsuță modestă cu două dormitoare, o baie ,o bucătărie, living, o debara și holul.Întrăm în cameră și închid ușa.Ea se așează pe pat,iar eu rămân în picioare.

-Keila explică-mi situația asta.De ce ai luat 2000 de dolari împrumut?încerc să vorbesc calm ca să nu o speri.

-Scuze,dar nu-ți pot explica.N-ai înțelege.se scuză ea.

M-a enervat destul.Dau cu pumnul în masa de birou de lângă pat și zbier la ea.

-ZI,DE CE AI LUAT ÎMPRUMUT?zic apăsat și văd cum panica se citește pe fața ei.

-Totul a început când mama și tata au murit.Am intrat la liceu,iar fetele de acolo se îmbrăcau scump,se lăudau cu hainele lor de firmă,cu casele lor mare,cu părinți lor bogătași.Am vrut să le arăt că și eu am bani chiar dacă nu am părinți.Am început să iau bani împrumut și să-mi iau haine scumpe.Am tot luat bani până am ajuns la suma de 2000 de dolari.

-Deci de acolo erau bani tăi.Și tu mi-ai spus mie că muncești.Deaceea nu vroiai niciodată să vin să te vizitez la servici.Nu pot să cred!Unde e fetița aia drăguță ce nu dădea nici un interes banilor,mașinilor scumpe și caselor mari?

-A murit deodată cu părinți noștri.De ce nu am rămas în casa cealaltă și am venit aici în văgăuna asta?

-Nu înțelegi nimic.Acum ascultă la mine.Încui casa,îți iei câteva haine și mergi la mătușa Maria.Mergi de acolo la liceu și ai grijă ce faci.Ok?

-Melek,ce vrei să faci?

-Merg eu cu ei.

-Melek sunt periculoși.

-Știu,dar mă descurc.Acum,după ce o să plecăm o să faci ce ți-am spus.Până vin înapoi stai la mătușa Maria.

-Bine,dar ai grijă.Și te rog să mă ierți!

-Te-am iertat.Erai un copil,iar eu nu ți-am putut oferi viața cu care te-ai obijnuit.

Vine spre mine și mă ia în brațe.După ce ne desprindem din îmbrățișare îi iau capul între palmele mele și îi șterg lacrimile.Apoi o pup ușor pe frunte.

Coborâm jos,iar cei doi își îndreaptă atenția spre noi.

-Ești gata?întreabă Kevin.

-Da.zic eu.

-Eu vorbeam cu Keila.

-Schimbare de planuri.Eu o să vin cu voi.

-Bine.Hai.

O mai strâng încă o dată pe Keila în brațe și merg cu cei doi la mașină.Kevin se urcă la volan,Mason în dreapta ,iar eu în spate.







Vă rog să mă anunțați atunci când am greșeli de ortografie.Și să-mi spuneți dacă vă place cartea.

Lăsând trecutul în urmăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum