Lăsând trecutul în urmă

Capitolul 11

Melek pov.

Au trecut 2 luni de când sunt la Noah. După ce și-a cerut atunci scuze nu ne-am mai prea vorbit. Adică el vorbea și eu nu prea. E plecat de multă vreme cu niște afaceri. Nu mi-a zis nimic, doar că pleacă. M-am împrietenit foarte bine cu Iulia,iubita lui Kevin. Și cu el și cu Mason mă înțeleg bine. În fiecare zi am câte o misiune. Eu cred că deja i-am plătit datoria, dar nu mă lasă să plec. E așa de enervant. Măcar mi-a dat un telefon, dar nu am voie să iau legătura cu Keila.
Acum este seară. Trebuie să particip la o cursă de mașini.

Ies din cameră și decid să cobor scările.

Noah pov.

Stau pe canapea și îmi masez fruntea. Capu mă doare. Aștept să coboare Melek. Știu că în seara asta are cursă. Chiar dacă am fost plecat, am fost la curent cu toate afacerile cu mafia și mai ales ce face Melek. Poate spune că într-un fel am spionat-o. Am pus pe Kevin,pe Mason și Iulia să stea cu ea și pe băieți să fie cu ochii pe ea.
Nu am mai văzut-o de mult timp. Aștept să o văd. Ea nu știe că vin în seara asta. E o surpriză. Sper sa fie și surprinsă nu doar indiferentă și tristă. Oare de i-a făcut viața asta ca să fie mereu supărată pe ea? Deodată sună telefonul. Mă uit și pe ecran apare numele lui Alex, băiatul pe care l-am pus să o urmărească pe Keila. Răspund.
Convorbire telefonică

- Alo, Alex, ce s-a întâmplat?zic eu.
- Șeful, am sunat că să vă spun ceva în legătură cu fata pe care mi-ați spus să o urmăresc.
- Ok, spune.
- Am fost la casa unde stătea cu sora ei Melek. Am urmărit casa timp de o lună și se pare că e părăsită. Fata nu mai e. Nu am dat de ea. La casa nu a mai fost nimeni de mult.
- Cum adică nu mai e? întreb eu enervat.
- A dispărut.zice el speriat.
- Bine. Nu mai urmări casa.
- Bine.
Spune și eu închid telefonul.
Cum a dispărut? Unde s-au dus? Melek oare știe? Oare ea știe? Trebuie să o întreb? Și acum e cel mai oportun moment pentru că Melek acum coboară pe scări pregătită pentru cursă. E îmbrăcată frumos.
Mă vede și pare pentru o clipă surprinsă,dar apoi revine la fața ei tristă și indiferentă.
- Bună, Melek!decid să încep o conversație.
- Bună, Noah! răspunde ea și în sfârșit i-am auzit vocea de care pot spune că mi-a fost dor.

- Melek, vreau să vorbim.zic eu cât de calm pot.
- Trebuie să merg la o cursă.zice ea.
- Întâi trebuie să vorbim.zic eu mârâind.zi o îndemn să se așeze pe canapea. După ce se așează eu încep să vorbesc.
- Unde este sora ta?întreb eu direct.
- De ce mă întrebi? răspunde ea indiferentă privindu-mă cu privirea ei rece.
- Melek, unde este Keila?zic eu apăsat.
- Departe de tine. Ține minte aici: eu ți-am plătit datoria știu asta și o să plec de aici chiar mâine.zice și eu rămân chiar uimit. Nu o pot lăsa să plece. Nu acum. Am nevoie de ea.
- Nu pleci nicăieri.zic eu și ea se ridică în picioare.
- Vrei să vezi cum o fac?spune și dă să pornească către ușă,dar eu o prind de mână și o trag pe scări spre camera ei.
- O să stai aici și nu vei mai pleca. Nu te obosi să încerci să fugi fiindcă am mărit paza. Iar pe sora ta o voi afla eu.zic și mă îndrept spre ușă dar sunt oprit de vocea ei.
- De ce mă ții aici?zice și pot citi nervozitatea din vocea ei.
- Ca să nu mai pleci niciodată.zic și ies apoi încui ușa cu cheia.
Merg în camera mea și decid să fac un duș că mai apoi să mă arunc în pat și să adorm.

Melek pov.

Nu pot să cred că m-a închis aici. Oricum pe Keila nu o va găsi pentru că e plecată cu Aaron la Londra. Ce mă poate enerva, Noah. Îmi vine să sparg ușă și să merg să îl iau la bătaie. Încep să scriu în jurnal.

E ora 23:45. Stau și privesc pe geam stelele. Sunt din nou închisă doar că acum sunt închisă într-o cameră încăpătoare, cu pat și baie, nu într-o temniță legată cu lanțuri și bătută. Mă pun în pat și mă îndrept spre lumea viselor.

Fug prin pădure. Picioarele mă dor îngrozitor mai ales cel drept. Mă uit la el și văd că îmi curge sânge. Cred că sunt împușcată. Se aude un foc de armă. Simt o durere îngrozitoare în zona stomacului. Duc mâna acolo și mi se umple de sânge. Am fost din nou împușcată. Mă împiedic și cad. Deodată cineva mă apucă du braț și mă ridică în sus. Mă uit spre acea persoană,dar nu o pot vedea deoarece are chipul acoperit. Mă smâcește și mă târăște după el. Ajungem undeva tot în pădure. În fața mea stă cel mai mare dușman al meu. Emilio. El e cel care mi-a omorât părinții. Aceași ochii căprui și același păr brunet. Îmbrăcat că de obicei în negru. Cu un zâmbet malefic pe chip. Aș vrea să-i șterg zâmbetul ăla. Nu pot vorbi. De ce nu pot vorbi???
De după copaci apar doi oameni îmbrăcați în negru ce o țin pe sora mea Keila. O pun în genunchi în fața lui Emilio.
Plânge. A plâns. Și asta doar din vina mea. Emilio scoate pistolul și îl pune la capul lui Keila.
Apoi un sunet asurzitor de armă se aude și văd cum trupul Keilei se prăbușește pe pământ. Atunci am strigat cât de tare:
- NUUUUUU!

Și m-am trezit. A fost un vis. Nu pot să cred ce real a fost totul. Îmi ating obraji și se pare că am plâns. Mă ridic și merg la baie. Închid ușa și merg să mă uit în oglindă. Aveam cearcăne. Eram plânsă. Am pornit robinetul și mi-am dat cu apă rece pe față ca să-mi revin. Deodată aud un ciocănit în ușă.
- Melek ești acolo? Ce ai pățit?aud vocea lui Noah.
- Nimic.zic pe cât se poate de calm.
- Te-am auzit țipând.insistă din nou.
- Am visat urât doar.decid să nu îl mint.
Deschide ușa și intră.
- Ești bine?mă întreabă privindu-mă.
- Da.spun chiar dacă nu sunt bine.
- Eu nu te văd că ești bine.
- Îți pasă de mine?întreb privindu-l în ochii.
- Sigur că îmi pasă.zice el convingător.
- Atunci de ce mă ții aici? De ce m-ai închis? De ce nu mă lași să plec? De ce?zic destul de nervoasă.
- Pentru că așa vreau.zice la fel de nervos.
- Pleacă, afară din camera mea.spun și aproape că țip.

El doar iese și pleacă așa cum am zis. Și eu merg și mă pun în pat și adorm din nou.