Lăsând trecutul în urmă

Capitolul 21

Keila pov.
Dorm liniștită pe pieptul lui Matt dar sunt trezită de soneria care sună în continuu. Ba cel care sună la sonerie mai dă și cu pumni în ușă. Mă ridic nervoasă că mi-a stricat somnul și merg spre ușă. O deschid vijelios și rămân tăcută in fața lui Noah care e în fața ușii.
- Ce faci aici? Unde ai dormit? Unde e Melek? Sunteți împreună? I-a plăcut? Vorbește odată.strig eu către el.
- Păi am dormit la hotel.  Și sora ta nu a acceptat să fie iubita mea.
- CE???? Cum adică nu a acceptat? zbier eu la el după ce a intrat în casă.
- A zis că nu poate.
- Acum unde e?
- Păi nu a venit acasă?
- Poate e sus și doarme.
- Bine, eu merg să fac un duș.spune el și pleacă.

Noah pov.
Urc scările și mă îndrept spre camera mea. Poate nu trebuia să o grăbesc atât. Sunt un prost. Trebuia să mai aștept. Intru în camera mea mă îndrept spre ușa băi, dar observ pe pat un plic. Iau plicul și îl deschid.  E o scrisoare.  De la Melek.

Dragă  Noah,
Sper să mă ierți că am plecat. Poate că tu nici nu știi că am plecat. Sigur crezi că eu dorm în camera mea, dar nu e așa. Îți mulțumesc pentru că mi-ai fost alături și că m-ai ajutat să trec peste moartea lui Aaron. Îți mulțumesc că m-ai făcut să râd atunci când nici nu vroiam să zâmbesc. Îți mulțumesc că m-ai făcut să mă simt bine. Îți mulțumesc pentru fiecare moment în parte. Sper să mă ierți că am plecat. Te rog ai grijă de Keila.

Cu drag, Melek.

Citesc și citesc din nou. Parcă mi-a căzut cerul în cap și nu vreau să cred că a plecat. A plecat doar din cauza mea. Ies pe hol și merg spre scări.
- Keila! Melek a plecat.strig eu cât pot de tare.
- CE?îmi răspunde ea și urcă în grabă scările.
- Mi-a lăsat o scrisoare.spun și îi arăt scrisoarea. Era pe patul meu.
- Merg să văd dacă mi-a lăsat și mie ceva.spune și pleacă spre camera ei. După un timp se întoarce și ea cu o scrisoare în mână.
- Îți spune unde a plecat???o întreb eu cu speranță.
- Nu. Dar ție?
- Nici mie.
- Dar motivul ți la spus?mă întreabă ea.
- Nu, dar ție?
- Nici mie.
- Bine.spun și plec în camera mea. Închid ușa și mă rezm de ea. Lacrimile își croiesc drum pe obraji mei. Doar din cauza mea a plecat. E doar vina mea. Dacă nu o grăbeam atât acum era aici cu mine râzând. Dar a trebuit eu să o  dau în bară.
Mă arunc în pat și plâng în pernă . De la un timp adorm.

Mă trezesc și mă uit la ceas. E ora 22: 15. Mă ridic și mă duc la baie. Mă uit în oglindă. Parcă nu mai sunt eu. Am ochii roșii și cearcăne mari. Mă spăl pe față ca să îmi revin puțin.
Mi-e foarte dor de Melek. Decid să merg în camera ei ca să îi mai simt parfumul și să-mi treacă din dor. Ies pe hol și merg spre camera ei. Deschid cu grijă ușa și intru. Patul e făcut. Parfumul ei e în toată camera. Îl inspir și mă pun pe pat. Încă nu-mi vine să cred că a plecat. Îmi rotesc privirea prin cameră. Ochii mi se opresc pe o carte ce stă pe biroul ei. Mă ridic și mă îndrept spre birou. Trag scaunul cu rotile și mă așez pe el. Iau cu grijă caietul acela cu coperți negre din piele. Îmi trec degetele peste el și îmi fac curaj să îl deschid. Se pare că e jurnalul ei. Citesc în el și dau câte o pagină. Nu citesc la rând. Dau mai departe. Nici nu ar trebui să citesc în el. Până acum nimic nu e interesant. Scria doar cât se învinovățea de moartea părinților ei.
Dau la alte pagini. Deodată ceva îmi atrage atenția. Acolo scria.

Joi :

Azi a început să îmi curgă sânge din nas. Era cât pe ce să mă vadă Aaron. Nu vreau să afle. Nu încă. ....

Dau la altă pagină. Nu scria mare ceea . Doar despre moartea lui Aaron și despre perioada în care am făcut-o să râdă. Mai dau o pagină și mă uit la pagina goală. Nu era scris nimic pe ea. Îmi atrage atenția o altă foaie care iese din jurnal. O iau cu grijă. E tot o scrisoare. Încep să o citesc:

Dragul meu Noah,
Poate nu știi ce mi se întâmplă. Știam că ai să vii aici și știam că o să-mi citești jurnalul de aceea ți-am scris această ca să îți spun motivul plecării mele. Am știut că tu îmi vei citi jurnalul de aceea ți-am lăsat o scrisoare aici. Știu că cealaltă scrisoare a citit-o și Keila de aceea nu ți-am spus motivul plecării mele. Te rog să nu-i spui lui Keila de ce am plecat. Să știi că nu am plecat din cauza ta așa că nu te mai învinovăți atât.
Totul a început după ce am plecat de la tine. Am ajuns aici la Aaron și mă simțeam perfect. Dar ca după vreme frumoasa vine furtuna c-am așa s-a întâmplat și cu mine. Într-o noapte mi s-a făcut rău. Nu am spus nimănui nimic doar am luat mașina și am plecat la spital. Mă durea îngrozitor capul. Am ajuns acolo și am fost luată de un medic. După câteva ore medicul mi-a spus cele mai grave cuvinte pe care le-am putut auzi vreodată. Aveam cancer. Pe creierul meu se formase o tumoare. Eram în ultimul stadiu. Nu putem fi tratată. Urma doar să mor. Am plecat acasă tristă. Era ora 3 noaptea. Am sunat un prieten vechi și l-am întrebat de un tratament. Nu vroiam să mor acum când totul era perfect. După câteva zile prietenul meu m-a sunat să mă anunțe că a găsit un tratament, dar așa cum mă putem vindeca, puteam și să mor. A găsit un drog special. Pe cei mai tari îi vindecă ,iar cei slabi nu rezistă sub efectul lui și mor. Am acceptat. Știam că sunt tare. Simțeam asta. Trebuia să plec peste o săptămână, dar atunci a murit Aaron și nu am mai plecat. Am renunțat și la plecare. Nu mai vroiam tratamentul. Vroiam să mor, dar ai apărut tu și mi-ai deschis ochii. Mi-ai arătat că viața e frumoasă și merită trăită. Așa că am acceptat din nou. Acum știi toată povestea. Te rog să nu te mai învinovățești că nu e vina ta. Dacă scap și mă vindec o să mă întorc acasă. Dacă mor vreau să trăiți fericiți și să nu plângeți după mine. Vreau ca să ai grijă de Keila până împlinește 18 ani și vreau ca să îți cauți o fată cu care să fi fericit și să îți întemeiezi o familie. Când mai întrebat dacă vreau să fiu iubita ta vroiam să strig din toată inima mea da ,dar nu puteam. Știam că dacă voi accepta vei suferi prea mult. Să știi că și eu te iubesc.

Cu drag , a ta Melek.

Nu știu ce să mai zic. Plâng în hohote. Mă iubea. Mă pun în patul ei și adorm într-un sfârșit.