Lăsând trecutul în urmă

Capitolul 26

Mă trezesc și mă uit la ceas. Este ora 09:05. Mă uit în partea cealaltă de pat, dar nu văd pe nimeni. Totul se pare că a fost doar un vis. Melek nu a fost ieri aici. Tristețea pune stăpânire pe mine. A fost atât de real. Părea totul așa de frumos ca să fie adevărat. Ea era așa de.....vie. Câteva lacrimi îmi curg pe obraz. Deodată ușa se deschide larg.
- Iubitule, de ce plângi?mă întreabă Melek care a înaintat spre mine cu o tavă cu mâncare. Lasă tava pe noptiera de lângă pat și vine spre mine. Se așează și ea pe pat și îmi șterge lacrimile cu mâinile ei fine. Apoi îmi ia fața în palme și mă sărută pe frunte. Acum sunt sigur că nu a fost un vis. Sunt sigur că ea e aici cu mine. Sunt sigur că e iubita mea. Pe față îmi apare un zâmbet  larg.
- Acum spune-mi de ce plângeai.spune Melek serioasă.
- Nu plângeam. Mi-a intrat ceva în ochi.o mint eu pe față. Ea doar mă privește și ridică o sprânceană și apoi îmi dă o palmă peste față destul de tare cât să mă trezesc la realitate. Realitatea aia în care eu nu ar trebui să o mint.
- Pe mine niciodată nu mă vei minți. Deci de ce plângeai?
- Păi când mi-am deschis ochii nu te-am văzut și am crezut că toată ziua de ieri a fost doar un vis.
- Noah, să știi că nu a fost un vis. Sunt aici.
- Știu.
- Am mers doar să-ți pregătesc ceva de mâncare. Am făcut omletă.spune și ia tava apoi o pune pe pat și mă îndeamnă să mănânc.
- Tu nu mănânci?o întreb eu pe ea.
- Am mâncat deja. Mănâncă tu, eu merg să spăl vasele.
- Stai cu mine te rog. După aceea spălăm amândoi vasele.spun eu.
- Bine. Știi că azi e Crăciunul?
- Am uitat!spun eu dându- mi cu mâna peste cap. Melek doar râde de mine.
- Eu trebuie să merg până în oraș.spun după ce termin de mâncat.
- Bine. Fugi.spune ea râzând și iese din cameră cu tava de mâncare. Mă ridic  din pat și mă îndrept spre dulap. Iau niște haine și merg apoi spre baie să-mi fac rutina și să mă îmbrac.
După ce termin îmi iau niște bani, cheile la mașină și ies din cameră. Cobor scările și merg spre bucătărie să văd unde e Melek. Aș vrea să o iau cu mine dar trebuie să-i cumpăr un cadou. Intru în bucătărie și văd cum spală vasele.
- Pleci?mă întreabă ea și nici nu știu cum de m-a văzut.
- Da. Pa, iubito. Mă întorc repede.spun și vreau să plec dar vocea ei mă oprește.
- Stai puțin.spune și vine spre mine și îmi pune o căciulă pe cap.
- Așa ca să nu-ți înghețe urechile.spune după ce mi-o aranjează.
- Mersi.spun și o sărut, apoi ies din casă.
Îmi iau mașina din garaj și plec spre mall.
După multe ore de cumpărături...

Am ajuns în sfârșit acasă. Am luat cadouri pentru toată lumea. Parchez mașina în garaj și închid ușa la garaj eu rămânând închis în garaj. Trebuie să împachetez cadourile.
După ce am împachetat fiecare cadou am ieșit din garaj și am intrat în casă. Un miros de biscuiți îmi inundă nările. Mă descalț și îmi dau jos paltonul pe care îl pun în cuier. Mă îndrept spre bucătărie și văd pe masă o tavă cu biscuiți. Mă uit în jur și nu o văd pe Melek. Mă îndrept spre tavă tiptil și iau un biscuite din tavă. Deodată scap biscuite le pe jos și nu știu sigur dacă e de la temperatura prea mare a biscuitelui sau de la sperietura ce mi-a tras-o Melek. A venit și mi-a sărit în spate.
- N-ai voie!spune ea chicotind în cârcă la mine.
- M-am ars.spun și ea se dă jos din spatele meu apoi vine în fața mea și îmi ia mâna mea în a ei. Se uită la roșeața ce s-a format și apoi iese din cameră. După câteva minute se întoarce cu spirt și cu niște vată. Înmoaie vata în spirt și mă dă pe mâna. Ustură, dar tac și o las să-și facă treaba. Termină și chiar nu mă mai doare. Ea duce spirtul la locul lui și eu rămân în același loc. După câteva minute se întoarce și îmi ia mâna în mâna ei și o sărută.
- Te mai doare?
- Nu. Pentru că tu mi-ai tratat cum trebuie.spun și ea zâmbește.
- Cred că ar trebui să mă fac doctor.
- Nu. Nu te las să-i tratezi pe toți cum mă tratezi pe mine.spun eu și o privesc în ochi.
- Bine, domnule gelos. Vino cu mine!spune ea și se mă ia de mână și mă trage spre brad.
Acolo se află vreo 3 cadouri. Mă împinge pe canapea și ea se îndreaptă spre brad și de acolo având în brațe o cutie albă cu stele negre legată cu o panglică roșie.
- Acesta e cadoul meu de Crăciun pentru tine. Vreau să ți-l dau acum. Nu am rezistat până vine și Keila cu Matt. Dacă vin în seara asta la noi. Sper să-ți placă.spune ea repezit.
- Mulțumesc.spun și o sărut.
După ce ne desprindem din sărut mă îndeamnă să deschid cadoul.
Iau colțul fundiței din panglică roșie și trag iar funda se deschise. Apoi îndepărtez hârtia albă cu steluțe negre și apoi deschid cutia. Acolo văd că e un aparat foto cu un bilețel lipit pe cameră. Iau biletul și îl citesc.
,,Ca să imortalizăm momentele frumoase pe care le vom petrece împreună.❤️’’
Pun aparatul pe canapea lângă mime și apoi  iau de acolo un parfum. Și de această sticluță este lipit un bilețel. Mai am parfum de acesta dar nu mă dau foarte des cu el. Iau biletul și citesc.
‚‚ Parfumul meu preferat din colecția ta de parfumuri. Parfumul care mi-a rămas tipărit în minte.’’

Pun și parfumul pe canapea și iau de acolo o carte cu coperți roșu cu negru de piele. Melek mă îndeamnă să o deschid. O deschid și acolo  se află mai multe poze cu noi. Nici nu știu sigur când a făcut toate pozele, dar cred că ni le-a făcut și Keila pe ascuns. Dau cele câteva pagini cu pozele noastre și mă uit la următoarea pagină, dar ea este goală și are pe ea lipit un bilețel. 
‚‚ Restul e gol. E pentru pozele pe care le vom face ca să nu uităm cât de frumoși suntem împreună’’
Pun albumul pe pat și iau de acolo ultima chestie. O cutie mică roșie. Și pe aceasta e lipit un bilețel. Îl iau și îl citesc.
‚‚ Să îți amintești mereu că eu voi fi cu gândul la tine.’’
Deschid cu grijă cutiuța și scot de acolo un breloc pe care e inscripționat cu un scris negru frumos.
‚‚ Ai grijă cum conduci, vreau să ajungi întreg acasă.❤️ Melek.

Mă uit la Melek și ea mă întreabă dacă îmi place.
                                    
- Cum să nu îmi placă? E frumos. Mersi mult, iubito! În plus mi-ai mai făcut un cadou cu venire ta aici. Trebuie sa ți-l dau și eu. Te rog, stai aici 5 minute.spun eu și plec spre garaj. Deschid ușa ce duce în garaj și iau din portbagaj cadourile împachetare. Deschid ușa și merg spre sufragerie. Melek e tot în locul in care am lăsat-o. Când mă simte se întoarce cu privirea spre mine. Eu merg cu cadourile și le pun pe pat apoi mă întorc către ea și mă îndrept spre canapea cu cadoul ei în brațe.
- Iubito, acesta e pentru tine!!