Lăsând trecutul în urmă

Capitolul 9

Melek pov.

- Mason, mă poți lăsa aici. Vreau să mă plimb.zic eu către Mason care a vrut să mă conducă și care m-a adus cu mașina până aproape de casă. Acum i-am zis să oprească în fața unui părculeț.
- Cum să te las aici? Dacă te vei întâlni cu niște huligani.oprește mașina și își îndreaptă atenția spre mine.
- Spune cel căruia i-am rupt o mână.zic eu uitându-mă la mâna lui pusă în ghips. Chiar dacă i-am rupt mâna atunci, acum mă înțeleg chiar bine cu el.
Se lasă înfrânt și spune înainte să ies din mașină:
- Ai grijă!spune și mă privește cu o privire serioasă.
- Mersi că mai adus chiar dacă ești cu mâna în ghips.
- Orice pentru o prietenă.zice și eu ies din mașină.

Aerul rece mă bate în față. Mason pornește mașina și îmi face cu mâna gest pe care îl întorc înapoi și apoi el pornește pe stradă.
Pornesc spre parcul slab luminat de un bec. Topoganele și leagănele par lipsite de viață la ora aceasta. E vreo 23: 30. Mă așez pe o băncuță și privesc topoganele. În minte îmi vine o amintire cu părinții mei și Keila.

....

- Tati uită-te la mine sunt o prințesă în turn.zic zâmbitoare.
Eram urcată pe un topogan ce arăta că un castel. Îmbrăcată într-o rochiță alba cu flori roșii pe ea, râdeam și priveam cu dragoste spre tata și mama care se juca cu surioara mea mică Keila. Aș vrea că și ea să se joace cu mine,dar mama a zis că după ce mai crește.
- Tu chiar că ești o prințesă.zice tata zâmbitor.
- Sunt așa ca Rapunzel?
- Da, dar ești mai frumoasă că rapunzel.zice tata mândru de mine și de frumusețea mea.
- Nu vreau ca să fiu închisă cu o vrăjitoare în turn.zic eu bosunflându-mă.
- Dar și pe Rapunzel a salvat-o prințul.
- Tati, dar la mine când o să vină prințul?
- La momentul potrivit.
- Și când o să fie momentul potrivit?întreb eu insistent.
- Când o să fi mare.răspunzându-mi tata din nou calm.
- Atunci eu vreau să fiu mare.zic eu protestând.
- De ce?
- Că să-mi vină prințul.
-  El o să vine nu te îngrijora.
....
Da tată,   prințul nu a  mai venit.
Îmi duc mâna la obraz și dau o la o parte o lacrimă care mi-a căzut în timp ce îmi aminteam de familia mea. E destul de frig afară ,dar pe mine nu mă deranjează. La cât frig am îndurat eu de câte ori am fost răpită nici nu mă mir că acum să-mi mai fie frig. Băutura pe care am băut-o acasă la Mason nu m-a afectat deloc. Pot spune că eu am capacitatea de a nu mă mai îmbăta. Faptul că Noah nu m-a crezut și că m-a făcut mincinoasă și târfă nu mă prea interesează. Sunt că în citatul ăla ,,nu judeca cartea după copertă", iar el c-am asta a făcut. M-a judecat fără să-mi știe povestea. E ușor să judeci un om după felul cum arată, vorbește sau se comportă. De multe ori sub zâmbete se ascund lacrimi și sub fețele fericite se ascund fețe triste și obosite sătule de viața asta nedreaptă. Viața nu e mereu roz cum nu a fost nici în cazul meu. După moartea părinților mei am început să beau și să fumez. Am băut foarte mult. Eram beată și săptămâni la rând. Se spune că îmi înecăm durerea în băutură. Pot spune într-un fel că asta a funcționat. Băutura a început să nu-și mai facă efectul asupra mea. Beam ,dar eu tot nu mai uitam și eram tot trează amintindu-mi mereu și mereu suferința și moartea părinților mei. Era cât peace să intru în depresie învinovățindu-mă mereu pentru moartea părinților mei. Nu am intrat în depresie,dar doar cu ajutorul lui Aaron care mi-a fost alături mereu și m-a ajutat. La un an după aceea el a plecat și eu am rămas cu sora mea înțelegând că eu nu am murit doar ca să am grijă de ea și eu nici de asta nu mai pot acum că sunt la Noah. Îl urăsc. Pur și simplu mă enervează. Chestia asta că el se crede stăpânul meu mă enervează la culme. Cu greu mă pot abține să nu izbucnesc într-o criză nebună. Noroc că am învățat să-mi ascund sentimentele și expresiile faciale foarte bine ca nimeni să nu mă poate citi ca pe o carte.

Sunt scoasă din șirul gândiri de un tip ce se așează lângă mine pe bancă. Miroase foarte tare a alcool și a țigară.
- Ce face o pisicuță că tine aici la ora asta târzie?mă întreabă și simt cu mă soarbe din priviri.
Decid să nu îi răspund și vreau să mă ridic,dar își pune mâna pe piciorul meu obligându-mă să mă așez pe bancă.
- Ia mâna de pe mine.mârâi la el.
- Hopa. Pisicuța are voce. Ce ai zice să ne distrăm puțin.zice și vrea să mă apuce de talie ,dar îi iau mâna și i-o întorc la spate. Cade pe jos de durere și eu mă ridic în picioare. Se ridică și el mai greu și vrea să-mi de-a un pumn în față,dar se alege el cu unul și îi mai dau și una cu piciorul acolo unde soarele nu răsare și el cade pe jos. Eu  mă ridic și merg spre un club care e deschis aproape de părculeț. Intru și mă așez la bar și comand un pahar de votkă. Barmanul îmi toarnă și eu îmi desfăt gâtul cu băutura.