Lăsând trecutul în urmă

Capitol 5

Noah Pov.

Stau pe canapea și o aștept pe Melek.E 17:44.Dacă nu vine într-un minut merg eu după ea .O văd cum coboară.E îmbrăcată simplu.Îmi place că e punctuală.

-Vino să mergem.zic eu către ea.

O las să iasă prima din casă după care o urmez și eu pe aleea din fața casei unde mi-am parcat mașina.

Urc la volan și ea se urcă în dreapta.Pornesc mașina și ieșim pe autostradă.Liniștea domină între noi.Nimeni nu zice nimic.Îmi dreg vocea și încep o conversație:

-Noi trebuie să ne întâlnim cu tirul mai în față pe autostradă și să-l conducem până la sediul unui prieten de-al meu,unde îl vom vinde.

-Bine.îmi răspunde ea plictisită uitându-se pe geam.

Pur și simplu mă ignoră.Nu îmi place,dar nu am ce face.Vreau să-mi plătească datoria și să plece,odată.Nu-mi vine să cred că nu a fugit de dimineață când i-am dat mașina.

Pierdut în gândurile mele ajung la locul unde este tirul plin cu arme.

-Acesta e!zic eu către Melek.

-Bine.

Îi fac semn șoferului să pornească,iar eu pornesc după el.Melek nu zice nimic.Mergem c-am de 15 minute .
-Suntem urmăriți!zice Melek.
-Cum?întreb eu și mă uit în spatele nostru și văd o mașină albă.
-Ai un pistol?întreabă Melek.
-Ce vrei faci ?
-Vreau să ne salvăm.Dă-mi odată pistolul ăla. zbiară Melek la mine. -Uită-te în torpedou. Ea deschide repede torpedoul mașini și scoate de acolo două pistoale. Deschide geamul și începe să tragă înspre mașina cealaltă care era în spatele nostru.Cealaltă mașină înaintează înspre noi cu mare viteză.Melek reușește să-i spargă un cauciuc din față,dar mașina tot înaintează spre noi.Eu iau un pistol de la Melek și deschid geamul,vrând să trag și eu,dar Melek zice foarte calmă:
-Lasă-i pe mâna mea.
Nu știu cum poate fi așa calmă într-o situație că asta.Închid geamul și conduc mai departe.
Văd cum mașina cealaltă a ajuns în dreptul meu.
-Lasă-ți scaunul pe spate strigă Melek la mine.
Eu nu știu ce se petrece.Sunt stână de piatră.Melek îmi lasă scaunul pe spate și mă împinge în el până stau ca în pat.Atunci geamul de pe partea mea a fost spart de un glonț.Îmi închid ochii când multe cioburi cad peste mine.Aud mai multe împușcături și-mi deschid ochii.O văd pe Melek cum ține cu o mână de volan și în cealaltă ține pistolul.Văd cum își lăsă mâna cu pistolul în jos pe lângă corp.De pe pielea ei albă un șiroi de șânge se prelinge pe degetele ei și apoi pe pistol. Mă uit spre geam. Mașina cealaltă nu mai e iar noi stăm pe loc. Mă uit în oglinda retrovizoare și văd cealaltă mașină băgată într-un șanț. Nimeni nu mișcă nimic. Cred că sunt morți. Îmi aduc aminte de rana lui Melek și mă întorc spre ea.
-Ești bine?
-Da.îmi răspunde ea ferm.
-Dar sângerezi.continui eu.
-Ți-am spus că nu am nimic.zice apăsând fiecare cuvânt.
-Ești rănită!încep să țip la ea și chiar nu știu motivul.
-Da,dar nu e mare ceea.E doar o zgârietură.
-Ai un glonț în mână.zic eu foarte nervos de încăpățânarea ei.
Iau trusa de prim ajutor și scot din ea dezinfectantul și niște bandaje.
-Întoarce-te spre mine.zic către Melek.
-Lasă că mă bandajez eu.
-Nu,eu te bandajez!zic și o văd cum se întoarce spre mine.Își dă geaca de blugi jos și rămâne doar în tricou. Pe brațul stâng are o rană urâtă.Glonțul încă e acolo și curge mult sânge.Iau spirtul și vată și îi curăț rana.După ce i-am curățat-o,am luat penseta că să-i scot glonțul. Știu că asta o va durea,dar trebuie să o fac. Îi scot glonțul,iar ea nici măcar nu a scos vreun cuvânt. Mă mir cum de nu a zis că o doare. În tot timpul ea s-a uitat pe geam. O bandajez cu grijă de parcă ar fi o păpușă de porțelan de care mi-e frigă să nu o scap și să se spargă.
-Am terminat!zic eu când am terminat de bandajat.
-Mulțumesc!își îndreaptă privirea spre mine pentru o clipă, după care se uită din nou pe geam.
Am ajuns tirul din urmă și am ajuns cu el la destinație. Atât eu cât și Melek ne-am dat jos din mașină și am înaintat spre depozitul unde ne așteaptă prietenul meu Oliver. Oliver e un prieten vechi. Încă de când mi-am făcut mafia mi-a fost prieten. Oliver a fost prieten foarte bun și cu tata. Are cam vreo 50 -60 de ani. Nu are familie și nici copii.
Am intrat în depozit și de acolo ne-am îndreptat spre biroul lui Oliver .Am intrat primul eu și după mine a intrat și Melek.
-Noah!De când nu te-am văzut,ai mai crescut și văd că ți-ai făcut și iubită.zice Oliver după ce luăm loc pe scaunele din fața biroului lui.
-Nu sunt iubita lui. Acum să continuăm cu afacerile.zice Melek.
- Da așa este. Noi ți-am adus marfa,iar tu trebuie să ne dai bani.zic și eu.
- Da bine. Uite cei 2000 de euro.spune și scoate de sub birou o valiză neagră pe care o pune pe masă și o deschide, ea dezvăluind bani.
Eu întind mâna spre ea că să o iau ,dar Melek mă oprește.
- 3000 sau luăm marfa înapoi.spune și se uită fix în depozit ochii lui Oliver foarte serioasă. De ce nu m-a întrebat și pe mine de ce vrea să facă?
Oliver o privește atent pe Melek. O studiază atent și apoi spune:
- Bine. Uite încă 1000.zice și scoate dintr-unul din sertarele biroului încă 1000 și îi dă lui Melek. Melek îi ia și mi dă mie și apoi spune către Oliver:
- Sper să fie toți!Noah eu te aștept la mașină!și cu astea spuse a plecat.
-Drăguță fată.Eu aș zice să îi propui cât mai repede să fie iubita ta că astfel de fată nu mai vezi. E isteață. Deci nu o face să sufere și fă-o fericită.
- O să iau în considerare sfatul tău.spun și apoi îmi iau la revedere și plec la mașină. O văd pe Melek rezemată de mașină. Mă apropii de ea și deschid mașină.Ea intră și apoi intru și eu . Pornesc mașină și mergem spre drum spre casă. Ajungem și ne dăm jos din mașină. Intrăm în casă și eu spun către Melek:
-Noapte bună.
- Mersi la fel.zice ea și pleacă spre camera ei.
Și eu plec spre camera mea și după ce mă schimb mă arunc în pat ,iar lumea viselor mă trage spre ea.