Cum ar fi să aflăm o poveste relatată de o umbrelă? Nu, nu este o glumă! Dacă sunteţi curioşi să vedeţi lumea şi oamenii prin „simţurile" unei umbrele, atunci vă invităm la o lectură amuzantă, antrenantă şi inedită.
Noi - @RoxCatC, @Marlendee, @Bog...
Oaspeții se risipiră rapid, fugind de ploaia torențială ce mătură în doar câteva minute întregul aranjament festiv de nuntă. Pajiștea pe care se ținuse ceremonia de cununie era acum plină de băltoace, iar mesele, scaunele și toate decorațiunile erau culcate la pământ. Arcada împletită din flori de câmp, stâlpii ce susțineau torțele, covorul roșu mustind de apă, scaunele și mesele împodobite artistic cu organza și satin, aranjamentele florale și lumânările, toate fuseseră smulse și împrăștiate de vânt care încotro.
Din cortul pustiu, stând trântit pe un scaun, Daniel privea absent urgia de afară. Mai devreme, în toată nebunia care se iscase odată cu fuga frumoasei sale mirese, își aruncase sacoul și papionul, rămânând doar în cămașa pe care, de furie, și-o desfăcuse de-a binelea, zburându-i nasturii. Urlase, își smulsese părul din cap, dăduse cu pumnii și cu picioarele în tot ce nimerise, răsturnase mese și scaune într-un acces de nebunie, iar acum, obosit și scârbit, zăcea împietrit de durere.
Trântită într-un colț, chiar la intrarea în cort, asistam neputincioasă la toată drama din jurul meu. Îmi era milă de el. Era un brunet frumos, atletic, iar cămașa albă, suflecată până la coate îi stătea bine întinsă pe mușchi. Pantalonii îi veneau ca turnați pe picioarele solide ca de sportiv. Chiar nu înțelegeam de ce-l părăsise Giselle... Ba nu, pricepeam câte ceva gândindu-mă la Pierre. Îmi era clar că Pierre și Giselle fuseseră sortiți unul altuia. Se iubeau prea mult. Nu-i purtam pică pentru că mă abandonase aici, uitată ca o umbrelă de vreme rea ce eram.
Am simțit durerea ca o săgeată trecându-mi printre spițe și apoi, prin mâner, înspre pământ. Oare își va mai aminti vreodată de mine? Fusesem totuși fericită cu el și în zilele ploioase și în cele cu soare pentru că, având o constituție fragilă și o personalitate nesigură, mă purtase mereu cu el și pe ploaie și pe soare, numai și numai să se simtă protejat și în siguranță.
Gândurile îmi fură întrerupte de apariţia unui bărbat între două vârste, care merse spre Daniel și-l întrebă:
—Nu mergeți acasă, domnule? Sau poate doriți să mai rămâneți aici?
Daniel, care în tot acest timp privise înspre mine, tresări ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis și spuse:
— Anunță pilotul să pregătească avionul. Plecăm imediat ce este gata.
— Spre ce destinație, domnule?
— Casablanca, răspunse bărbatul, apoi se îndreptă spre ieșire.
Când ajunse în dreptul meu se opri ca și cum și-ar fi amintit de ceva, se aplecă și mă prinse în mâna sa mare si puternică. Brusc m-am înviorat. Avea să mă ia cu el. Apoi păși în ploaie, iar eu îl primii bucuroasă pe noul meu tovarăș.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
