Cum ar fi să aflăm o poveste relatată de o umbrelă? Nu, nu este o glumă! Dacă sunteţi curioşi să vedeţi lumea şi oamenii prin „simţurile" unei umbrele, atunci vă invităm la o lectură amuzantă, antrenantă şi inedită.
Noi - @RoxCatC, @Marlendee, @Bog...
Nimic nu era mai otrăvitor decât orgoliul rănit. Bastien primise o lovitură cruntă din partea lui Rocco şi se străduia să-şi revină.
— Aşa, carevasăzică, nu te mai interesez? Vei regreta până în ultima clipă toată amărăciunea pe care mi-ai oferit-o până acum. Vrei umbrela? Vei primi o umbrelă de n-o vei putea duce, pictoraşule! Mai întâi, contul, stimabile! Ţi-ai şters contul de Facebook acum o lună după ce te-ai supărat pe mine pentru că nu ţi-am mai răspuns la telefon? Stai să vezi de ce sunt eu în stare! Poza mai întâi... Gata, am găsit-o! Am salvat totul în telefon, ce credeai? Aşa... Acum creăm contul... Rocco Martinez, aşa. Bun, încărcăm fotografia de profil. Acum postez şi celelalate fotografii. Bun... Într-o relaţie cu... Nu, fără relaţie! Mai bine scriu altceva. Da, asta este bine...
După ce termină, Bastien îşi privi satisfăcut opera. Începu să se strâmbe, subţiindu-şi batjocoritor vocea:
— „Tânăr burlac îmi caut jumătatea. Pe cea masculină, dacă se poate, pe cea feminină o aduc eu în relaţie. Accept doar masculi macho şi bogaţi. Eu sunt un biet pictor sărac, dar extrem de dornic de afecţiune. Adresa mea este... Numărul de telefon este... Insistaţi dacă nu răspund imediat!" Bun, acum vom vedea ce mesaje primesc aici. A, mai am ceva... Să caut mai întâi câteva persoane cărora să le plătesc poliţele. Hm, ce păcat că nu cunosc numele Mariei, dar nu cred că are cont de Facebook sau de Instagram fleaţa aia. Dar... mai ştiu pe câţiva.
În minutele următoare, am asistat la unul dintre cele mai mizerabile lucruri pe care le-am văzut până atunci. Până şi eu, o umbrelă, eram şocată de Bastien. Tânărul balerin posta mesaje celor pe care nu-i plăcea de pe contul fals al lui Rocco. Se răzbuna, astfel, şi pe fostul lui prieten, dar şi pe adversarii lui, închipuţi sau reali.
În scurt timp, telefonul începu să-i sune din nou. Bastien îl ignoră, însă, era prea prins în focul creaţiei sale.
Se înnoptase de-a binelea când cineva pătrunse în fugă în sala de spectacol, luminată acum doar de două proiectoare. Inima mi-a tresărit când am recunoscut-o pe draga mea Maria.
— Nu poţi să continui în felul acesta, Bastien! Rocco este distrus din cauza ultimului lucru pe care l-ai făcut. Mama lui a citit acele orori, toate mesajele pe care le-a primit de la tot felul de nebuni... Telefonul care suna întruna... A cedat, este acum la spital... Un infarct. Chiar nu-ţi pasă de durerea pe care o provoci? Arzi totul în urma ta pentru că nu accepţi ca Rocco să te considere doar un prieten? Am aflat întreaga poveste. Rocco mi-a mărturisit – cu greu, dar a făcut-o în cele din urmă – că eraţi pe cale să deveniţi un cuplu... Tu ai fost cel care ai împins lucrurile dincolo de limitele pe care el le putea suporta. Iar acum... Rocco nu te va mai putea ierta niciodată pentru ziua de azi.
Încercam să ies de sub scaunele sub care mă ascunsesem. Maria însă nu mă vedea. Sub lumina rece a proiectoarelor, îi vedeam obrajii aprinşi. Draga de ea îl apăra pe Rocco, dar nu ca pe un potenţial iubit, ci ca pe un prieten.
— Eşti o idioată! se răţoi Bastien la ea. Nu avea argumente, abia atunci realiza că făcuse lucrul cel mai prostesc de până atunci, dar încă se ţinea ţanţoş.
— După ce voi pleca de-aici, voi denunţa furtul de identitate dacă nu vei şterge contul, Bastien. Te vei pricopsi cu o urmărire penală şi tot ce-ai realizat până acum se va duce pe apa Sâmbetei.
— Du-te-n...
— Atât poţi? Te dădeai mare artist şi acum ţi-ai dovedit adevărata faţă. Îmi pare rău de Rocco, fraierul încă mai are sentimente pentru tine, dar am încredere că-şi va ţine promisiunea făcută lui însuşi.
Bastien o privea pe Maria fără să clipească. Aştepta să audă care a fost promisiunea lui Rocco, dar stăpâna mea nu l-a mai lămurit. Se uita cercetător prin sală şi am ştiut atunci că mă caută.
„Sunt aici! Sunt aici! Mariaaaaa!!"
M-a văzut, în cele din urmă, draga de ea. A oftat uşurată şi fericită în acelaşi timp. Din câţiva paşi a ajuns la mine şi m-a ridicat de sub scaune. Mi-a netezit cu dragoste pânza şi mi-a îndreptat spiţele strâmbate de lovitura primită, apoi m-a îmbrăţişat şi m-a ţinut câteva secunde la pieptul ei cald.
— Ce bine că te-am regăsit, scumpa mea. Mi-a fost atât de teamă că nu te voi mai avea alături...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
