Cum ar fi să aflăm o poveste relatată de o umbrelă? Nu, nu este o glumă! Dacă sunteţi curioşi să vedeţi lumea şi oamenii prin „simţurile" unei umbrele, atunci vă invităm la o lectură amuzantă, antrenantă şi inedită.
Noi - @RoxCatC, @Marlendee, @Bog...
Eram revoltată. Ceea ce i se întâmplase Mariei era dincolo de înțelegerea mea. De ce? mă întrebam de câteva zile, stând în suportul ăla de umbrele, îngrămădită și incomodată de umbrelele casei.
Nu erau fete rele și le simțeam aproape la fel de speriate ca mine. Nu de ceea ce pățisem eu, ci de ceea ce le-ar fi putut face stăpânele lor hapsâne și lipsite de inimă.
Ce-aș fi putut să fac? Mă gândeam și încercam să încropesc un plan pentru a-i veni în ajutor Mariei. Îmi venea să-mi desfac câteva spițe și să le înfig în fundul Blancăi și al rudelor ei. Numai de s-ar apropia de mine. Dacă ar fi nevoite să iasă din casă pe o ploaie, atunci aș putea acționa. Dar, ca un făcut, ploaia încetase de a doua zi de la venirea noastră aici.
Ufff... mă simțeam așa de neputincioasă. În fond, ce pretenții puteam să am de la mine? Eram doar... o umbrelă. Una de firmă, ce-i drept, pentru că nu am fost ieftină deloc. Producătorul meu se respecta și, de aceea, nu făcea rabat de la calitate. Parcă auzeam și acum vorbele tehnicianului din fabrică: „Tipul ăsta de umbrelă poate să te țină și-o viață, dacă te porți cu ea cum trebuie. E trainică și bine construită."
Ah... aveam o dispoziție războinică ce nu-mi era caracteristică. Știam că, dacă mă puneam pe plâns, nu aveam să o ajut cu nimic pe Maria. Trebuia să aștept cuminte în colțul meu cu speranța că ceva, un miracol, avea să se întâmple!
Câteva zile mai târziu, am fost săltată, împreună cu geamantanul, și dusă în clădirea secției de poliție în care Maria dădea declarații.
Toate lucrurile din valiză au fost examinate cu atenție, chiar și eu am fost desfăcută și luată la puricat, spiță cu spiță.
— E curată, șefu', l-am auzit pe tânărul ofițer care se ocupase cu percheziția și cu transportul nostru până la secție.
Șeful, un tip grizonant între două vârste, își ridică privirea din hârtiile înșirate pe birou, aprobă din cap și, îndreptându-și atenția spre Maria, spuse:
— Domnișoară Maria Jose Gonzales, din raportul medical întocmit în urma analizelor medicale efectuate, a reieșit că nu sunteți consumatoare de substanțe interzise. De asemenea, din verificările efectuate la frontieră s-a constatat că ați intrat în țară, după o absență de trei ani, cu circa paisprezece ore înainte de descinderea efectuată la adresa la care domiciliază mătușa dvs., Blanca Sánchez Gil, în urma căreia a fost ridicată o cantitate de 2,350 kg de marijuana. La proba de confruntare cu martori s-a constatat că nici unul dintre aceștia nu v-au întâlnit vreodată, fapt confirmat ulterior de către ofițerii noștri operativi infiltrați în rețeaua coordonată de Blanca Sánchez Gil și Manuel Reynares Sanchez. Toate acestea au fost consemnate în raportul constatator și, dacă sunteți de acord cu cele scrise, vă rog să semnați, apoi puteți pleca. Pe viitor domnișoară, vă sugerez să fiți mai atentă la persoanele cu care intrați în contact, este chiar regretabil că ați nimerit într-o atare situație.
În tot acest timp, Maria şi-a ţinut umerii căzuți și privirea plecată. Era atâta durere pe chipul ei, încât am simțit că nedreptatea care i se făcuse va fi cu greu reparată. Toată încrederea ei în oameni se prăbușise doar în câteva clipe. Îmi dădeam seama că, fără profesionalismul și seriozitatea investigatorilor, care demontaseră, punct cu punct, acuzațiile aduse Mariei, lucrurile ar fi putut lua o turnură dramatică.
Cu pași mărunți, șovăitori, am făcut drumul înapoi, spre gară. Maria s-a oprit la primul telefon public din incinta gării și, cu mâinile tremurânde, a format un număr. Apoi, am auzit-o spunând cu o voce mică, ce stătea să izbucnească în plâns:
— Eu sunt... Maria. Astă seară ajung acasă... mamă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
