Cum ar fi să aflăm o poveste relatată de o umbrelă? Nu, nu este o glumă! Dacă sunteţi curioşi să vedeţi lumea şi oamenii prin „simţurile" unei umbrele, atunci vă invităm la o lectură amuzantă, antrenantă şi inedită.
Noi - @RoxCatC, @Marlendee, @Bog...
Noaptea îmbrăcase în haine de mătase albastră întregul oraș. Acolo, în centrul vechi, în fața vechii catedrale, unde cu doar câteva sute de ani în urmă avusese loc, din ordinul inchiziției spaniole, ultima execuție de vrăjitoare, Maria se lăsase dezmierdată de mângâierile tandre ale lui Alvaro.
Felinarele înalte, decorate cu coroane regale, simbol al monarhiei, pâlpâiau la intervale scurte de timp, într-un ritm molcom, la fel ca pașii celor doi, pe dalele de piatră, cu modele de struguri și frunze de viță-de-vie.
Totul decursese firesc și nici nu am realizat când am ajuns într-o cameră de hotel, unde am fost lăsată la voia întâmplării, lângă un dulap înalt, lipită de umbrela lui Alvaro. Apropierea lui devenise incomodă și asta m-a făcut să mă comport ca o neîndemânatica și să mă arunc cu putere pe parchetul laminat, în apropiere de pragul ușii.
Cei doi nu au auzit zgomotul cauzat de căderea mea, nici măcar n-au tresărit. Păreau învăluiți de o aură magică, vrăjiți de lumina caldă a lunii, ce pătrundea prin ferestrele larg deschise a camerei de hotel.
M-am gândit că poate ar fi trebuit să nu mă uit și, pentru câteva momente, am închis ochii atunci când hainele lor au fost aruncate, rând, pe rând, prin toată camera. Pasiunea dintre ei încărca întreaga atmosferă cu o energie pe care nu o mai simţisem până atunci, păreau sclavii propriilor nevoi, dornici de a se dărui și captivi într-o stare euforică, sub mrejele înșelătoare și amețitoare ale lui Bachus.
Am fost martora mângâierilor lor, le-am ascultat șoaptele de dragoste și ritmul sărutărilor pătimașe. Trupul voluptos al fetei se potrivea ca o chitară între brațele puternice ale bărbatului, îmbrățișarea lor se reflecta ca un joc de umbre, pe tavanul poleit în nuanțe de bej. Părul ei negru se revărsa în valuri arcuite și răvășite, întinse pe pernele albe, iar trupurile lor împreunate fremătau în dansul sacru al împerecherii.
Mi-am strâns în jurul meu materialul satinat și m-am lăsat învăluită de întuneric, lăsând într-un colț îndepărtat al minții mele grija pentru stăpâna mea.
***
Brusc, în inima nopții, am tresărit auzind vocea Mariei.
— Cum adică ești însurat? Abia acum îmi spui?
M-am cutremurat! Câțiva picuri de apă mi-au sărit pe parchet de uimire.
„Alvaro era căsătorit? Nerușinatul!"
— Maria, te rog! Sunt înrobit de atracția pe care o simt pentru tine, cum aș fi putut să îți mărturisesc de la început că am o soție? În curând voi deveni tată, dar asta nu înseamnă că trebuie să se schimbe ceva între noi. Suntem predestinați! Nu vezi că în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, viața ne-a adus împreună prin cele mai neobișnuite căi?
Ochii Mariei înotau în lacrimi, păreau sclipiri argintii ale sufletului ei frânt de atâta suferință și dezamăgire.
— Cum poți să spui așa ceva? Cum?!
— Te rog! Te rog, gândește-te. Ce ai de pierdut? Eu voi avea grijă de tine, nu vei duce lipsă de nimic, vom fi împreună de fiecare dată când voi veni în vizită la ai mei. Spune-mi, ce ai de pierdut? Ești tânără, fără obligații...
— Am obligații, Alvaro! Față de mine și de propria mea conștiință. Nu am nevoie de un bărbat care să mă întrețină, o pot face și singură cât timp am două mâini și două picioare. Credeam că ești un bărbat onorabil, sincer și corect. Te admiram! Ce fel de femeie crezi că sunt eu? Să mă mulțumesc cu fărâme de atenție și afecțiune de la tine? Merit mult mai mult! Ești la fel de mizerabil ca părinții tăi!
— Maria, scumpo, s-ar putea ca decizia ta să te coste...
— Ah, da? Și soția ta ce părere ar avea despre asta? Mi-ai povestit suficiente lucruri despre tine încât să o pot contacta cu ușurință şi să-i povestesc ce face soţul ei.
Ardeam! Ardeam și fierbeam de furie oarbă! Doar fața lui palidă și felul în care înghițise în sec îmi mai potolise nevoia de răzbunare. Aș fi vrut să-i scot ochii nemernicului.
Maria s-a îmbrăcat rapid sub privirea năucă a bărbatului și m-a cuprins cu grijă între mâinile ei firave și tremurânde. Cât era de curajoasă, draga de ea! Cu câtă încredere și stăpânire de sine lupta să își domine emoțiile și sentimentele.
— Ai face bine ca tu și familia ta de australopiteci să stați departe de mine și de familie mea, altfel voi avea grijă să anunț autoritățile de nelegiuirile voastre!
Fără a mai privi în urmă, tânăra femeie, descompusă de suferință și decepție, părăsi acea cameră de hotel, ținându-mă lipită de trupul ei înfrigurat.
Se dăruise cu atâta curaj, lăsându-se pradă dorinței, de altfel firești... Dar în ciuda a tot ceea ce se întâmplase, eram mândră de ea, de felul în care ieșise din acea situație, cu demnitate și îndârjire. Doar mă rugam în taină să treacă rapid și peste asta, să își continue drumul fără regrete și să ajungă până la stele și dincolo de ele cu visele și aspirațiile ei.
Drumul spre casă l-a parcurs suspinând și oftând la intervale scurte de timp, iar în apropierea catedralei, Santa Maria de la Redonda, s-a oprit în dreptul plăcuței metalice commemorative, ce data din 7 Noiembrie 1601. Cu litere de-o șchioapă era pe scurt relatat ultimul proces de vrăjitorie, în care fusese judecat un grup de femei și bărbați din Zugarramurdi, un sat din regiunea vecina, Navarra.
Mai jos apărea o listă cu numele celor arși pe rug. Coincidență sau nu, majoritatea femeilor executate se numeau Maria...
Chipul ei s-a luminatîn acele momente. Știam ce gândea. Maria era convinsă că acele femei acuzate penedrept, al căror nume îl purta și ea, erau femei puternice a căror inteligențăși gândire preceda acele vremuri întunecate de ignoranță, fanatism șiîndoctrinare. Stăpâna mea iubită nu avea să se lase doborâtă atât de ușor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
