𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)

1."Poartă-te frumos, Markus"

Arunc o privire rapidă stânga dreapta apoi un rânjet mic îmi conturează chipul. O să ies de aici în sfârșit! 4 ani în închisoare și acum o să fiu liber! Ajung in sala de judecată. Mă privesc o mulțime de oameni. Avocata mă privește de parcă ar trebui să am lacrimi in ochi ca sa impresionez juriul si pe judecător. As fi în stare să plâng numai sa ies de acolo. M-am săturat. Cei doi polițiști mă așează pe locul meu lângă avocată. Se întoarce spre mine si mă privește serioasă.

—Poartă-te frumos, Markus!zice printre dinți în timp ce răsfoiește un dosar

—Cand m-am purtat altfel, dulceață?zic ironic si mâna mea ii strânge cu putere piciorul

—Markus!zice fără să atragă prea multa atentie

Imi retrag mâna maraind nemulțumit. Timp de o oră o ascult cum se luptă cu nenorocitul de avocat al fetei pe care am violat-o. Serios in mortii lor?! 4 ani nu le-a fost de ajuns să treacă peste?! Îmi păstrez chipul unui om resemnat, cel al unui om pregătit să iasă în societate fiind complet reabilitat.

—Liniște în sală!strigă judecătorul si bate cu ciocanul în masă. Vom continua procesul după pauză!

Lumea se face dispărută si cei doi gabori se întorc la mine. Mă ridică de brațe apoi mă împing spre ușă. În treacăt ii pot observa chipul. Ea a fost aici?! Îmi întorc iar privirea spre ea, dar cele două matahale mă prind de brațe și mă târâie afară apoi mă arunca in duba cu care am venit. O să o omor! E numai vina ei! Viața mea a fost distrusă din vina ei! Mă ridic cu greu. Trebuie să ma scoată din închisoare! TREBUIE! Am stat 4 ani! Atatia ani nenorociți! Inspir adanc privind pe micul geam dintre uși. Nervii nu mă ajută la nimic. Trebui să rămân lucid. Trebuie să le arăt ca sunt reabilitat. Trebuie să arat ca mă pot întoarce în societate și ca am doar gânduri bune. Imediat ce o sa ies din vizorul procurorilor o să mă razbun pe curva aia mică. O să vadă cât de mult mă impresionează lacrimile alea de crocodil în momentul în care o să o fac bucăți! Aștept cu răbdare să fiu scos de aici. Răbdarea e o virtute, Markus. Asta am auzit în fiecare zi de la colegul meu de celulă. Pana cand răbdarea i-a pus capătul si i-a luat gâtul cu o furculița de plastic pe care o ascundea sub pernă. Imi privesc mâinile încătușate apoi hainele de culoare portocalie si trag brusc de cătușe. Văd rănile pe care mi le-au provocat si sângele cum se scurge ușor pe bratul meu. Sunt mult prea strânse! Las mâinile în jos și aud ușa deschizându-se. Blondina își strânge dosarele la piept apoi isi așează mai bine ochelarii de vedere.

—Trebuie să discut cu tine.

După tonul ala neobișnuit ceva pare în neregulă. Nu se poate sa ma întorc la închisoare! Nu... Imi calmez respiratia si zâmbesc ieșind singur din mașină. Ajung între 4 pereți, pe un scaun în fața unei mese. Își scoate un pachet de tigari din poșetă și il pune pe masă. Imi trebuie! Întind imediat mână după el, dar il trage mai în spate. Pufnesc nervos pe nări si imi ridic privirea spre ea.