𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)

10."Nu vreau să te văd"

        Semnez într-un jurnal de vizite apoi urmez câțiva oameni si ajung într-o încăpere ciudată. Ma așez pe un scaun cu mâinile pe masă. În dreapta mea am un telefon, iar în față este un geam prin care îl pot vedea. Mâinile imi tremură de emoție sau de teamă? Naiba știe. Nici nu mai conteaza din moment ce sunt aici. Mor de nerăbdare! Ce le ia atât?! Probabil face pe salbaticul și nu vrea să iasă. Se aude un sunet scurt asemeni unei sonerii vechi apoi îl văd cu este așezat pe scaun. Ce i-au făcut?! Își ridică cu greu privirea si ii pot citi disprețul în ochi. E rănit, chipul lui e rănit. Nu l-am mai vazut niciodată arătând așa. Îmi încordez maxilarul încercând să îmi stăpânesc sentimentele astea afurisite. Pun mâna pe telefon si dă din cap negativ. Il privesc fix până renunță si ia telefonul.

—Ți-am spus că nu ai ce căuta aici!striga in șoaptă privind podeaua

—Sunt...

—Nevinovat, știu.șoptește si privește în dreapta lui. Ma bucur pentru tine. Acum pleacă!

—Cam...zic si încep să bat din picior stresat.

—Nu mă fă să urlu pe aici.

—Ce ai pățit?intreb rapid privind în jur

—Nimic. M-am certat cu gardienii! Serios, chiar trebuie să pleci.

—Dar... mi-e dor de tine.zic printre dinți și il privesc fix

           Pufnește nervos apoi isi mușcă buzele si lasa telefonul undeva la zona gâtului său.

—Vorbește cu mine!zic strangand telefonul în mână

—Gardian!striga si se ridică

—Cameron!strig panicat

—Și mie mi-e dor de tine, dar nu trebuia sa vii! Nu vreau sa te văd!zice rapid apoi pune telefonul la loc si iese

             La dracu! Se întâmplă ceva acolo! Trebuie să mă infiltrez cumva! Ies din încăperea aia si ma lipesc cu spatele de un perete privind tavanul. Nesuferitul! Lovesc peretele cu pumnul apoi vad doi polițiști în fața mea.

—Care ai zis ca e următorul?

—Deținutul 3460 nu mai rezistă mult.

               3460. Cameron e 3460! Îmi strâng pumnii și ies din închisoare. Trebuie să fac ceva! Am nevoie de bani! Multi bani. Planul meu trebuie să înceapă chiar acum. Urc in autobuz si ma sprijin de o bară. Nu pot să scot bani acum de pe cardul ala. Dacă se va ajunge la moartea cuiva, isi vor da seama ca am scos sa plătesc asasinul. Toti gardienii stiu că umblam cu Cameron. Am fost în atenția lor datorita "soldatului". Trebuie să recuperez niste bani. Cobor din autobuz si ma blochez. Locul ăsta e diferit, adică tot orașul e diferit. Lucrurile au avansat în 4 ani. Speram totuși că nu atat de mult. Înaintez pe o străduță mica dintre două blocuri si privesc adresele. Aici ar trebui să fie. Intru în bloc după o fetiță ce avea cheie apoi mă uit pe numele de la căsuța poștală. Ayda. Etajul 5, apartamentul 37. Deci încă e aici. Urc in lift si apăs pe buton.

—Ține-l, te rog!strigă o femeie în vârstă de la ușă

      La naiba, nu. Las liftul să urce fără femeia aia. Ies imediat ce usile se deschid si caut ușa. Apăs pe sonerie si astept stresat. Dacă nu e acasă imi strică toate planurile.