𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)

22."Am deja tot ce e mai important pentru mine"

Ajungem într-un fel de... Nici nu stiu ce ar trebui să fie locul ăsta. Nici nu stiam de existența lui măcar. E un fel de încăpere subterană, cu niste uși ca de garaj în stânga și în dreapta. Locul pare nefolosit de ani. Cum naiba a ajuns Cameron aici? Se oprește în dreptul unei uși apoi se descalta.

—Ce faci?întreb pe un ton ciudat

Își bagă mâna în interiorul ghetei si scoate o cheie. O bagă imediat în broască si răsucește. Ridică ușa garajului si intra in încăpere. Ce naiba?! Intru după el și luminile se aprind singure. Locul ăsta arată fix ca un garaj. De jur împrejur sunt dulapuri din fier cu cate doua rafturi pe care stau cutii pline de lucruri, iar în mijlocul încăperii este o mașină acoperită.

—Explicații?zic si ridic usor materialul de pe mașină 

—Asta a fost "casa mea" cu vreo două luni înainte să intru în armată.zice râzând trist. Drace, nu credeam ca o sa mai ajung aici!

—Casă?

Văd o saltea într-un colț și pe ea se află o pătură și o pernă. Deci i-a fost casă. Aș întreba despre familia lui, dar în același timp imi place să îl văd cum scotoceste prin cutiile astea si nu vreau sa ii stric buna dispoziție. Trag materialul de la mașină apoi încep să tușesc din cauza prafului. Ii atrag atenția și fuge în capătul celălalt al camerei si ia o cutie. Mă uit spre mașină si ma învârt putin în jurul ei.

—Ce-i cazanul ăsta?întreb ironic 

—I-a vezi.zice rănit și începe să se învârtă în jurul ei ca un obsedat

Cred ca acum am aflat adevărata obsesie a lui Cameron. Si eu care credeam ca e controlul asupra tuturor. Mă trântesc pe un scaun si privesc cum verifică mașina aia peste tot exclamand ca e incredibilă. Adevarul e ca au cam trecut 10 ani de când se află aici si rugina nu a atins-o. E imună la trecerea timpului sau ce morții ei? Habar nu am ce mașină e asta, nu are o marcă vizibilă. Nici daca avea probabil nu ma prindeam. Cunoștințele mele pentru masini sunt limitate. Chiar daca am luat carnetul imediat ce am terminat liceul.

—Știi ce e asta?zice entuziast 

—O mașină.zic si casc plictisit 

—E un DSM. 

—Oh, da. Prostul de mine, cum de nu mi-am dat seama!zic dramatic si incepe sa râdă 

—E o mașină clasică.zice ranjind si se apropie de mine. Și am dat cam o groază de bani pe ea ca sa te aud pe tine ca o numești cazan.continuă râzând 

—Nu sunt fan...continui dezinteresat

Își dă ochii peste cap apoi se întoarce și deschide portiera. Urcă la volan apoi pornește motorul si il aud râzând. Adevarul e ca nu sună rău chiar deloc. La cât zgomot face nebunia asta ar putea sa trezeasca si morții. Mă ridic si ies din garaj.

—O scoatem de aici?întreb privind pustietatea din jur 

—Normal.zice si ma îmbrățișează brusc. Doar ca tu va trebui să o conduci, iar daca o lovești te mănânc!zice si mă mușcă de gât

Îmi mușc buza de jos împiedicând un geamăt de durere să răsune în toată încăperea asta. Se îndepărtează asa ca il prind de maxilar si îl sărut în timp ce îi fur cheile de la mașină.