𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)

11."Fără tine nu e la fel!"

Îl așez pe patul de la infirmerie apoi ii ridic bluza si il aud urlând de durere. Rana e adâncă. Iar mâinile mele tremură incontrolabil.

—Spune-mi ce să fac.zic panicat

Mă privește încruntat apoi oftează si incepe sa imi explice ce am de facut. Caut tot ce îmi spune fără să îmi pese că arunc lucruri pe jos sau ca fac gălăgie.

—Ce se întâmplă aici...

Tresar speriat si ma uit in spate. Asistenta e aici! Si ma cunoaște! Las capul in jos privindu-l agitat. Doar o mică greșeală si pot strica totul. Îl vede pe Cameron si isi da imediat seama ce s-a întâmplat. Imi ia lucrurile din mână fără să comenteze si incepe să îl coase chiar ea. Fac câțiva pași în spate privind sângele de pe mâinile mele si de pe haine. O sa ma duc la dracu! Dar va fi mai rau daca e vorbește despre mine! Si nici macar nu mi-am terminat treaba. Mă spăl rapid pe mâini apoi fug inapoi la celula aia. E întuneric complet ca data trecută. Cred ca ceilalti au adormit. Târâi cele două cadavre pana la balustrada apoi le arunc peste. Impactul o sa le fie mortal. Iar gardienii nu o sa aiba o explicație pentru asta, o sa spuna doar ca a fost sinucidere. Ei au planificat executarea lui Cameron. Ei  urmau să îi musamalizeze moartea, iar acum vor face acelasi lucru doar că pentru ratații ăia! Îmi scot lanterna din dotare si încep să caut celula 200. Ma opresc in dreptul ei apoi bat cu lumina fix pe chipul lui.

—Trezirea!zic si lovesc odată gratiile

Tipul isi pune mana în fața ochilor apoi coboară.

—Ce vrei?spune nervos 

—Am o propunere pentru tine.zic zâmbind

—Nu mai fac crime!zice si se retrage. Curând o să ajung pe scaunul... 

—Nici dacă fiul tau o sa aiba un trai mai bun după moartea ta? 

—Cine naiba esti?! 

—Eu.zic si întorc lumina spre mine

Dă să îmi spună numele dar se oprește la timp si vine mai aproape de mine. Scot telefonul din buzunar si ii arat clipul.

—...te iubesc, tati!

Îl închid si il bag inapoi in buzunar.

—O să am grijă de ei. Doar fa-mi un serviciu!zic serios 

—Ce serviciu?sopteste deprimat

Îi dau toate detaliile de care are nevoie pentru a-l ucide pe Bryan. Dăm mâna si sunt gata să plec dar mă strânge si mai tare.

—Promite!zice printre dinți

—Promit!spun si imi retrag mâna. Iar dacă lucrurile nu merg cum trebuie, ai face bine să îi fii un paznic bun de pe lumea cealaltă!

Plec de lângă celula lui si il aud cum lovește gratiile. Nu as fi în stare să îi fac rău niciodată, dar vreau sa ma asigur ca o va face. Tipul e condamnat pe viață, iar in câteva zile il vor executa. Nu are nimic de pierdut. Mă întorc la el si e singur aici. Il iau de mână privindu-l fix.

—Cum ai știut?întreabă cu ochii închiși 

—Am auzit vorbe. Aveai de gând să mori aici?zic răstit  

—Crezi ca am de ales?! 

—Ai luat-o razna?! Erai cel mai de temut deținut si...

—Eram, bine?! Am fost cândva! Fără tine nu e la fel...