𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)

17."Ai pornit un război pe care oricum o să îl pierzi"

Nu mai pot să stau așa! Durerea asta mă face să o iau razna! Imi șterg transpirația de pe frunte si ma ridic de pe podea. 2 zile si mâna asta mă omoară. S-a umflat! Si ma rupe de durere! Trag perdeaua si vad ca e noapte. Poate Marta știe să mă ajute. Imi iau câteva lucruri in ghiozdan, mă îmbrac apoi mă încalt cu greu si ma îndrept spre ușă. Sunt atat de amețit ca abia vad sa o încui după ce ies. Rămân pe loc si imi așez mâna pe ochi. Nu pot sa cobor pe acolo. Mă uit pierdut la ieșirea din față a blocului. O iau prin spate si ma asigur ca nu ma urmărește nimeni. Urc in primul taxiu care imi iese în cale si ma trântesc pe bancheta din spate. Șoferul tresare si isi lasă ziarul jos apoi isi scoate ochelarii de vedere, uitându-se la mine.

—Nu te duc nicăieri dacă ești băut.zice moșul si imi deschide portiera sa ies 

—As vrea eu să fi fost beat ranga acum!zic si icnesc de durere. Condu si taci! 

—Ai bani?

Îi arunc o bancnotă pe care am găsit-o rătăcită în buzunar si porneste motorul. Mă întind pe banchetă si imi strâng mâna la piept. Am ajuns sa iau somnifere ca sa pot supraviețui! Am avut parte de un somn bun, pana m-am trezit si mâna imi zvacnea de durere. Atunci mi-am dat seama ca realitatea chiar ma urăște. Cobor din mașină fără să îmi mai pese de rest sau de ce morți vorbea taximetristul ăla. Bat la ușa Martei si dupa 5 minute de agonie imi deschide.

—Markus!zice uimită si isi leagă capotul în jurul taliei 

—Îmi pare rău, am zis ca nu o sa te bag in asta.zic înfrânt. Dar nu stiu unde altundeva sa merg!

Mă trage înăuntru apoi ii arat mâna. Imi face semn sa merg spre canapea cat timp ea da un telefon. Încheietura mea arată îngrozitor. Zilele astea am stat cu o frica sa nu apară careva la ușă să mă mai futa la cap. Îmi aduce ceva de mâncare și imi spune ca imediat o sa ajungă. Nici nu ma obosesc sa intreb cine. Sunt lihnit. Infulec rapid tot ceea ce am în farfurie apoi dau pe gât paharul de suc sub privirea ei curioasă. Mă simt ca un boschetar. Imi atinge mâna si tresar apoi imi încordez maxilarul.

—Ce ai pățit?

Dau din cap negativ si inspir adânc. Asta nu trebuie sa fie si problema ta. După câteva minute se aude o bătaie în ușă. Marta fuge spre ușă și imi întorc privirea spre ceas. E aproape miezul nopții, iar eu deranjez! Imi pare rău pentru asta, dar chiar nu am alta soluție. O să mă revanșez cumva. Olivia intră în living si are în mână o trusă. O salut si imi zâmbește apoi isi concentrează atentia asupra mâinii mele. Imi examinează brațul si imi pune o groază de întrebări. Până la urmă a ajuns la concluzia ca e doar o entorsa, una destul de rea. Nu prea i-a plăcut atitudinea mea cand a venit vorba de spital. Eu nu vreau sa ajung acolo. Trebuie doar sa imi apară numele si diagnosticul în serverele lor si Perez vine cu toată armata să mă mute la morga! Imi bandajează mâna si imi spune ca o sa vină mâine să vadă cum mai e. Imi explica o groază de chestii, dar ori sunt prea prost ori prea obosit sa inteleg ce spune. Ideea e ca am nevoie de gheață, multa gheață. După ce pleacă mă uit spre Marta.

—Cred că acum trebuie să plec.zic si ma ridic 

—Nu!zice imediat. Rămâi, Markus. E noapte si nu vreau sa stiu ce poti sa pătești mai ales cu mâna în condițiile astea. Camera ta e neatinsă!

O îmbrățișez strâns si ii simt brațele pe spate. Zilele astea au fost un calvar. Iar cele care urmează cred ca sunt și mai rele. Îmi târâi picioarele pe scări amintindu-mi cum am zburat pe scările astea cand am fost trimis în arest la domiciliu. Până la urmă l-au prins pe nebunul ăla cu mașina? Mă așez pe marginea patului si imi las ghiozdanul jos. Nu pot să îl las pe Rush să se simtă prea confortabil acum ca sunt rănit. Mă așez pe pat si deschid laptopul. Mă conectez la rețeaua de internet a mătușii apoi caut cele mai noi știri. Nimic despre rana lui Perez, nimic despre intrarea prin efracție în casa lui Rush. Tipii ăștia chiar... Cameron! Dacă îi fac ceva?! Iau telefonul si o sun pe Amelie. Probabil la ora asta doarme si patul sub ea, dar e important! Am lăsat durerea să îmi întunece mintea cu totul! Am fost atat de absorbit de ea ca mi-am uitat adevăratul scop!

—Alo ci-... 

—Mai știi ceva despre Cameron?zic rapid 

—Cameron? Hă? Cine... Markus? Tu esti?

—Da!strig mai mult decât e nevoie 

—Josh a spus că e în regulă.zice si cască. Nu iti face griji pentru el, nimeni nu mai moare in intetiorul acelei închisori. Josh nu o sa permită asta!

Nu e ca si cum are de ales! Are nevoie doar de o încăierare între nebunii aia si se lasă cu cadavre peste tot. Inchid telefonul si il arunc pe pat. I-am spus lui Rush ca o să permit doar o zi până o sa fac conversația aia publică. Au trecut deja două! Îi trimit un mesaj anonim în care il atenționez că trimit înregistrarea poliției apoi aștept.

"Eu sunt poliția."

Esti pe dracu.

"Orice mesaj trimiți trece mai întâi prin mâinile mele! Iti trebuie mai mult decât o înregistrare stupidă sa il poti scoate pe dobitocul ala din pușcărie! Nu ai nimic! Renunță sau o sa ai aceeași soartă ca profesorul!"

Închid laptopul si il arunc pe pat în stânga mea fiind cuprins de nervi. Dacă are dreptate? Dar dacă încearcă să mă sperie? Argh! Primesc alt mesaj si iau laptopul pe picioarele mele.

"Ai pornit un război pe care oricum o să îl pierzi. Oricare ar fi continuarea acestei povești tu si Cameron Hanks o sa fiți morți!"

Morți? Interesant. Chiar foarte interesant.