𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)

29. "Pentru noi"

●Doi ani mai târziu●

Privesc concentrat schița de pe ecranul calculatorului apoi aud ușa deschizându-se si tresar aproape scapandu-mi ochelarii pe jos.

—Ar trebui să iei o pauză, iubire!zice si așează farfuria pe birou

—Vreau să îl termin!

—Ai la dispozitie 2 saptamani, Markus!zice supărat

Adevarul e ca as putea sa las proiectul ăsta pe mai târziu, dar toate ideile bune mă lovesc acum si chiar vreau sa il termin ca sa imi pot petrece restul timpului cu el!

—Markus!

Îmi dau ochelarii jos încet apoi oftez si ii las pe masă.

—O să iau doar o mică pauză.șoptesc si il privesc nesigur

Își dă ochii peste cap apoi se așează pe marginea patului. Trag farfuria mai aproape apoi imi întorc scaunul astfel încât să fiu cu fața la el si sa mă sprijin cu cotul de birou.

—Ieșim diseară?întreabă apoi se ridică în șezut 

—Nu știu.mormăi mestecând 

—Haide! Nu mai fi asa tocilar!strigă si mă prinde de picior

—Cameron!strig si mă prind de birou ca sa nu ajung pe podea 

—Spune "da"!zice ranjind si imi strânge glezna în mâini

—Bine! Ieșim!

          Mă eliberează apoi auzim telefonul meu sunând. Ăm... sigur o sa il gasesc in tot dezastrul ăsta. Ridic toate lucrurile de pe birou apoi il gasesc sub o carte. Răspund mătușii apoi pun telefonul la ureche și mănânc.

—Tind să cred că ai uitat.sopteste pe un ton ciudat si aproape mă înec

—Ce să uit...?zic nesigur 

—Of, doamne! Astăzi e ziua Oliviei, Markus! Ai promis ca o sa ma ajuți cu ornamentele! 

—La naiba!

            Cum am putut uita de Olivia?! Uit cam multe lucruri în ultimul timp, însă nu e vina mea! Am o groaza de lucruri pe cap.

—Ajung in 30 de minute.zic serios 

—Îți trimit adresa, să nu uiți să citești mesajul! 

—Nu sunt chiar...mă opresc din vorbit si inspir adânc. Voi fi acolo! 

              După ce închid las telefonul pe birou si ma uit la el.

—Deci nu mai ieșim.mormăie indiferent apoi se ridică să plece

                Mă agăț de brațul lui cu ambele mâini și mă trage cu tot cu scaun pana la ușă apoi se oprește.

—Vii cu mine!zic ca si cand as fi un copil mic. E ziua Oliviei si Marta vrea sa o ajut! 

—Petrecerile cu ceai nu sunt stilul meu.zice făcând aluzie la petrecerea de acum un an 

—Nu a fost asa rău. 

—A fost fără alcool!zice dezamăgit 

—Părinții ei erau ceva mai stricți. Anul ăsta e diferit!

            Face pe supăratul, dar pana la urma cedează si aprobă dand din cap. Ce bine! Îl eliberez apoi îi simt buzele pe frunte, imi ridică privirea spre el si ma priveste atent. De ce se uită...