𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)

14. "Distrug totul, Cameron"

M-au depistat. Chair mă întrebam cat o sa dureze. Nu stiu cine sunt pentru că de fiecare dată când încearcă să îmi afle locația primesc o eroare de sistem. Rush a înnebunit, iar Perez e acum lângă el. Sau cel putin asta am văzut înainte să mă scoată cu forța din sistem. Am băgat frica in el daca s-a intors din misiune pentru prostia asta. Închid calculatorul si mușc din pizza mergând spre sufragerie cu Amelie pe urmele mele. Sunt prost. Am crezut ca lucrurile vor fi mai simple daca am înregistrarea aia. Insa am distrus totul. Rush era vulnerabil! Seara trecută as fi putut să îl conving să il scoată pe Cameron de acolo sau ii luam gâtul! Însă am facut pe deșteptul.

—Te vor acuza de intrare prin efracție, Markus! Trebuia să mă întrebi! Nu poti sa continui să faci asta pentru că...

Pornesc iar înregistrarea si se oprește din țipat. Am ascultat toată dimineața convorbirea celor doi. Chiar dacă e o dovadă buna nu e deloc mândră de mine. Stie că o să intru în belele pentru asta. Iar acum stiu si eu.

—L-ai văzut?întreb pierdut 

—Nu mă lasă.zice oftand si se așează lângă mine pe canapea. Josh a spus că e bine, Markus. 

—Mă duc să îl văd.zic si ma ridic 

—Nu cred ca e o idee atat de bună!spune venind rapid în urma mea

Ignor toate motivele pe care mi le enumeră și ne despărțim la ieșirea din bloc. Am nevoie sa imi reîmprospătez memoria cu motive pentru care nu trebuie sa mai fiu prost! Dacă nu ma lasă să îl văd înnebunesc pur si simplu. După 2 ore ajung iar în acea cameră. Habar nu am de ce nu o lasa pe Amelie sa îl vadă! Poate pentru ca ei stiu cine este, si pentru că nu vor să schimbe nimic în cazul lui. Îmi așez coatele pe masă și las privirea în jos așteptând. Perez si Rush mă caută și nu le va lua prea mult să dea de mine. Pe mine nu ma păzește nici dracu si în doar câteva minute sa afle cu cine a intrat Cameron în contact. E destul să dea un telefon la închisoare și toti gardienii se vor grăbi să îmi urle numele pentru ca "prietenia" dintre noi doi nu a fost chiar cea mai discretă.

Flashback

—Probleme, negrule?zice Cameron si ii muta iar maxilarul din loc 

—Poate ar trebui să o lasi mai moale, soldatule.zic râzând și mă așez cu fundul pe o masă de afară privind cum il lovește în continuu

Îmi arunca o privire urâtă apoi ii da un picior în stomac și se așează lângă mine.

—Doar uită-te la fețele lor!zice si isi aprinde o țigară

Majoritatea se uită la noi pe furiș, mai mult la el. Cameron e nebun, doar ca aparență. Iar ei se tem... ce altceva sa facă. Tipul din dreapta mea abia mai mișcă. S-a luat în gură cu el. L-a atenționat de 2 ori că il rupe în bătaie dacă nu tace, a treia oară i-a mutat fața la spate. Ceva destul de des în ultimul timp. Îi provoc necazuri. I-am zis că as putea sa stau deoparte. Însă asta s-a simțit nașpa. Situatia dintre noi devine complicată, mai ales ca in ultimul timp împărțim aceeași carceră. Petrec mult timp cu el, am devenit un Cameron mai mic... unul care deprinde imediat apucăturile lui, si nu sunt de mult timp aici. Jeff imi tot spune sa stau departe de el, dar numai de al naibii mă apropii si mai mult de el. Nu stiu ce e în neregulă cu mine!

—De ce ți-e frică?zice si suflă tot fumul spre mine apoi imi întinde țigara 

—Dacă se vor alia împotriva ta?zic si o iau 

—De ce ar face-o?spune amuzat. Uită-te la ei, au propriul orgoliu, propria mândrie! Cei mai puternici de aici au un grup format doar din sclavi. Ca sa ma pună la pământ ar avea nevoie de alții ca ei, însă nici unul nu se sinchiseste. Atâta timp cât nu ii calc pe coadă nici ei nu o vor face. Asta e frica ta cea mai mare? Dobitocii ăștia?

Cea mai mare frica a mea? E ziua de mâine. Oricand ar putea fi pus un punct roșu pe capul meu. Ieri am auzit cum se fac executarile în locul ăsta. Executarile ordonate de cei de afară. Era mai târziu de ora stingerii, am auzit o ușă deschisă si m-am trezit instant. Am auzit izbituri, gemete înfundate si pași mulți. După câteva secunde liniștea a revenit. Cand m-am uitat spre ușă am văzut două umbre gigantice. Dimineață l-au scos cu targa din celulă. Corpul lui era mutilat. Cameron doar m-a împins să ies. Sunt aici de trei săptămâni si cred ca o sa ajung sa ma sinucid!

—Mori?zice si ma împinge de pe masă

Ma uit la el nervos si incepe sa râdă amuzat.

End

Sunetul acela enervant mă trezeste din visare. Stau câteva secunde si doar mă holbez la el. Arată decent. Încă are răni, dar se vindecă. Ia telefonul și se uită la mine încruntat pentru că încă nu m-am clintit. Pun mâna pe telefon si il pun la ureche.

—Care-i treaba, dulceață?

Treaba e ca imi lipsești! Si nu sunt in stare sa te scot de aici. Mi-a fost atat de dor de vocea lui! La dracu!

—Markus!

Îl privesc speriat apoi imi bag mâna stângă în par.

—Distrug totul, Cameron.șoptesc terminat 

—Nu distrugi nimic.zice sigur pe el

—Habar nu ai! 

—Nu vreau să am!zice imediat. Renunță, Markus. Nu vreau sa pătești ceva!

—Am dovada că...

Îmi face semn sa tac. Ce prost sunt! Își trage scaunul mai aproape de masă și se sprijină cu coatele de ea privindu-mă fix.

—Dacă ai ajuns la ei, e deja prea târziu.zice serios. Ți-am spus... Asta nu mai are sens acum!își dă seama imediat că degeaba imi repetă aceleași lucruri că oricum o sa fac pe dos. Argh! Esti asa încăpățânat!zice si lasa capul în jos 

—Dar vreau sa te scot de acolo!șoptesc 

—Știu, și eu vreau sa ies! Vreau să fiu acolo cu tine, însă...

Se oprește brusc si inspira adânc.

—Dacă nu renunți tu, renunț eu.zice si isi ridică privirea serioasă spre mine  

—Ce?! Cam... 

—Pa, Markus.zice sec

Se ridică de la masă apoi dispare pe ușă fără să îmi mai arunce vreo privire. Il urăsc atat de mult! Mă ridic nervos de la masă și ies din închisoare atrăgând atenția asupra mea. Ce rost are sa fiu liber?! Acum chiar nu mai am nimic. Dar dacă el crede că voi renunța asa usor se înșeală amarnic. Perez si Rush o să plătească.