𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)

8."Casă dulce casă"

     Deși acum sunt liber nu stiu ce naiba să fac. Toata noaptea am stat si am privit tavanul. Imi lipseste ceva. Acel ceva e de fapt cineva. E acel EL nenorocit care a facut pe dracu în patru să mă îndepărteze atunci când se apropia ziua de plecare. Vreau să îl vizitez. Vreau să știu că e încă în viață. Vreau să cred că o să poată ramane in viață. Incerc sa fac un plan sa il scot de acolo, dar acuzația lui e ceva mai gravă. M-am îndrăgostit de persoana greșită. Pentru ca ce as putea face mai bine de atât?!

—Ești aici.zice surprinsă intrând în cameră

—Nu am știut unde sa merg in alta parte.zic și mă ridic la marginea patului. Încă nu mi-au scos sechestrul de pe apartament, nu pot sa dau buzna acolo.

—Nu-ți face griji. Ești binevenit aici oricând.

   Nu imi fac griji, doar înnebunesc. Cred ca o sa merg sa il vizitez, cu riscul să fiu respins. Se aude soneria asa ca pleacă. Imi așez mâinile pe față și oftez. Cât noroc să am să țin atat de mult la un criminal? Nu ca as fi eu mare sfânt la cate am facut in închisoare.

—Markus!

    Iar mă caută gaborii?! Ies din cameră si cobor scările. Amelia mă privește zâmbind mândră. O îmbrățișez strâns. Nu am prea des impulsuri de genul, dar fără ea as fi mort naibii. Dacă nu era ființa asta blonda si cu ambitia ei de a mă scoate de acolo mai mult ca sigur eram mort. Mă îndepărtez după câteva secunde si isi ridică ochelarii inapoi pe nas.

—Îți datorez totul.

—Nu imi datorezi nimic!zice fericită. Am făcut dreptate, acolo unde trebuie! Asta e cea mai mare mulțumire a mea. Acum sa discutăm de ce suntem aici.

   Mă uit în dreapta ei si Klaus mă privește stresat. Mergem in living si se așează pe canapea apoi începe să scoată lucruri din geanta si sa le așeze pe masă.

—Aici sunt banii pe care statul ti i-a dat sa despăgubească eroarea.

    Eroarea... polițiștii oricum nu sunt buni de nimic! Iau plicul si gasesc un card cu numele meu pe el.

—Modă nouă?zic si il întorc spre ea

—Nu e drăguț? Doar nu voiai totul cash!

—Imi place cash.zic si încep să râd 

—Si astea cred ca iti lipsesc!

     Imi arunca cheile de la casă. Mă întorc acasă, în peștera mea tristă și abandonată. Îmi da niște acte pe care trebuie să le semnez. După o oră cred ca se încheie toate formalitățile astea. Mă ridic de pe fotoliu jucându-mă cu cheile de la casă.

—Ia asta.zice si imi întinde o carte de vizită. Să mă cauți dacă ai nevoie de ceva!

     O îmbrățișez pentru ultima oară înainte să plece.

—Deci...zice Klaus si isi bagă mâinile în buzunarele gecii privind în jos

—Deci?zic râzând și mă sprijin de tocul ușii