𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)

20."Acuzat de uciderea lui Klaus"

●●●

Mă zbat pe scaunul electric încercând să scap. Mă prinde de par si imi da capul pe spate.

—Ai facut o alegere proastă, iar acum plătești!zice si isi scoate cuțitul si il apropie de fața mea

Se aude gălăgie pe hol si se oprește brusc.

—Se pare ca amicul nostru s-a trezit la viață!zice maniacal si iese

Mă zbat în continuu pe scaunul ăsta încercând să scap dracului însă e imposibil! Nu am nicio șansă. În afara acestei încăperi se dă o bătălie, vad ușa cum se mișcă de fiecare dată când cineva se izbește de ea. Tot trebuie sa ies de aici! Imi trag mâna stângă din starnsoare fara sa imi pese ca acea curea mi-a luat si o parte din piele si acum sangerez. Imi desfac repede curelele apoi deschid ușa și il lovesc pe Perez cu piciorul în moacă. Cameron il atacă cu pumnii și eu izbesc unul dintre polițiștii lui Perez de perete. După ce mă asigur că nu mai misca mă ridic de pe el si imi șterg sângele ce îmi curge din nas. Mă uit la Cameron si vad cum il lovește neîncetat pe Perez, iar acesta râde.

—Markus!

Mă uit în spate și Amelie mă îmbrățișează strâns. Doi polițiști trec pe lângă mine si il iau pe Cameron pe sus.

—Nu!strig si incerc sa ii opresc înainte să îl încătușeze

—Lăsați-l!zice Josh si tipii se opresc. Perez, esti acuzat de uciderea lui Klaus Evans si de alte fapte ce iti vor fi prezentate la tribunal! Luați-l! 

—O să ies si o sa va omor pe toti! Tu auzi?!strigă nebunul trecând prin fața mea ținut de cei doi polițiști

Ii dau drumul Ameliei si mă întorc spre el și il îmbrățișez.

—Amelie, spune-mi ca e liber!zic fără să mă mișc de langa el 

—O să vedem asta, Markus.

Ziua următoare

     Sunt eliberat iar din închisoare. Imi vine să mor de nervi! Cameron încă e blocat acolo! Iar Rush e inca liber! Urăsc orașul ăsta de nebuni incompetenți! Cazul lui Perez ar putea dura zile în șir! Am nevoie de ceva sa grăbesc totul. Marta oprește mașina în dreptul meu si urc tacut. O pun sa oprească la un supermarket si cumpăr un top de hârtie și rezerve de tuș pentru imprimantă. După ce le plătesc ies din magazin si Marta deschide portbagajul.

—Ce faci cu toate astea?întreabă curioasă 

—Grăbesc lucrurile.spun râzând

       Imediat ce ajungem la ea intru in birou si las lucrurile. Am nevoie de laptopul meu de la etaj. Urc rapid si il iau de acolo. Ma așez la biroul ei și deschid laptopul. Am nevoie de o poză cu maniacul ăla, si de una cu Rush. Asta o sa fie un fluturaș foarte important si chiar daca lumea vrea sau nu sa afle chestia asta o sa fie peste tot. Pun pozele una lângă alta apoi scriu pe ei "vinovat". Nici nu o sa ma străduiesc prea mult la faza asta, însă lumea o sa puna intrebari. Asta e tot ceea ce vreau. În presă încă nu a aparut nimic rău despre Perez, ultima stire cu el este de faptul că l-a prins pe ucigașul lui Klaus. Mă opresc din tastat si ma las pe spătarul scaunului. Klaus e mort. Am uitat complet de el! Nici nu stiu cum mă simt în momentul ăsta. El nu a avut nicio vină, si acum e mort. Imaginea cu el căzând secerat de glonț imi apare în minte și mă face să îmi dau seama că sunt responsabil de asta. El a murit din cauza mea! Pentru ca am fost un nesuferit care s-a folosit de el. Însă nu am avut de ales! Imi așez palmele pe față apoi imi revin si imi continui treaba. Alcătuiesc un text cât de cât de impact apoi trag totul la imprimantă. Privesc ceasul de pe perete în timp ce scot o parte din foi. În centrul orașului or să se strângă o groază de oameni. E sâmbătă, asta înseamnă multi copii si părinți adunați. Câteva ore mai târziu mă aflu in cea mai inalta cladire din centrul orașului, urcând niste scări. Picioarele mele sunt moarte. Dar am ajuns prea sus ca sa ma opresc. Împing trapa care mă duce pe acoperiș apoi imi ridic lucrurile si ies si eu. Sunt atat de sus! Ajung pe marginea clădirii si privesc în jos. O mulțime de oameni după cum am presupus. Imi scot laptopul si ma conectez la ecranul mare de pe clădirea din față. Nu cred ca se supără cineva daca întrerupem puțin reclamele alea nefolositoare. Deja încep să le captez atenția. Arunc toate foile de pe clădire si aud o groază de copii exclamand dr uimire si arată spre cer. În momentul ăsta sunt mai nesigur de mine ca niciodată. Ce așteptări ar trebui să am de la ei? Ce ar putea face ei în primul rând?! Fața lui Perez se află pe cel mai mare ecran publicitar, si conversația dintre el și Rush e un text care se schimba replica cu replica. Oricât de mult am vrut nu a fost posibil să fac rost de boxe, nu într-un timp atât de scurt. Setez laptopul sa șteargă tot din el după 5 minute, cam după terminarea acelui dialog infect. Imi iau ghiozdanul si cobor de acolo. Deschid ușa și ies din clădire. La picioarele mele se află una dintre foile alea. Pufnesc scurt apoi calc pe chipurile lor si imi continui drumul. Imi trag gluga în cap si trec prin multimea revoltată. Presa e deja aici, vad câțiva reporteri care se pregătesc de un interviu la fața locului. În jurul meu se aud sute de întrebări legate de comandantul Perez.

—Corupția ne trage în jos și... 

—Sa fie comandantul Perez un criminal asa cum spun informatiile prezentate?

—Ar trebui să avem incredere într-o sursă anonimă?

        Trec printre ei si merg direct spre casă.

Seara

          Perez si Rush sunt pe toate programele. Poliția a decis să vorbească în fața reporterilor. Mănânc din punga de chips uri privind plictisit ecranul TV-ului. S-a organizat chiar un marș pentru soldații ce au murit acum 6 ani, oamenii strigă în centrul orașului despre dreptate si alte lucruri nefolositoare mie. Am stârnit o întreagă revoluție. Dar eu nu am vrut asta, eu il vreau doar pe el. Si tind să cred ca o să îl văd curând.

—Ai ales puterea poporului, deci?zice Marta si se așează lângă mine având una din acele foi în mână 

—Ce poate scoate rezultate mai rapid decat o mulțime nervoasă?zic sarcastic si imi întind picioarele peste măsuță 

—Îmi pare rău pentru ceea ce a pățit Klaus.zice si se uită la mine tristă. Putem discuta despre asta daca vrei, sunt aici să te ascult. 

—Nu imi pasă de Klaus.zic privind în gol. Ți-am spus că o să mă folosesc de el, nu mă atașez de el! Imi pare rău că a fost prins în asta, dar acum e prea târziu.

         Aud iar împușcătura ce il doboară pe Klaus. Mă ridic brusc si ies din living. Nu e corect! Nu e corect deloc! Închid ușa camerei mele si ma așez pe marginea patului strangand salteaua. Sunt un nenorocit, unul care și-a văzut "amicul" murind si primul lucru pe care l-a gandit a fost "Daca cineva imi înscenează asta?!". Mă ridic si imi bag mâinile în păr. Îl vreau pe EL. Aici! Nu mi-a păsat de ce trebuie sa risc sa il scot de acolo! Dar nu m-am gândit niciodată că oameni vor muri din cauza asta, mai ales oameni nevinovati!