Evadand din realitate

Capitolul 1

    
      
       Si cand ma gandesc ca viata mea putea sa fie diferita , si prin diferita  ma gandeam la restul copiilor , care au parte de dragostea parintilor si sustinerea in ceea ce isi doresc in viata , sa fie alaturi de tine sa iti spuna o vorba buna  , cand simti ca cedezi , sau o mama care sa iti ofere o imbratisare cand simti ca nu faci fața vietii de adolescent, sa se bucure alaturi de tine de primul sarut, sau primi fiori ai dragostei , ori sa iti faca o ciocolata calda intr-o zi de iarna si sa comentati ultimele tendinte din moda. Dar nu,  eu nu am avut norocul asta , nu pot sa zic ca pana la aceasta varsta nu am avut parinti, ca as minti dar nu am avut o relatie asa apropiata si nu pentru ca nu as fi vrut eu , pentru ca de multe ori am simtit lipsa acestor mici detalii care te implinesc . Pur si simplu au fost doar foarte ocupati sa le pese cum ma simt eu. Asta pana au dispărut de tot.

    Stiu , ca situatia mea actuala nu este prea stralucita ,dar nu ma plang , oh la naiba ,ba da o fac , doar  ca nu in mod voit , pur si simplu . Si  nu este ca nu am avut una prea fericita dar ce pot sa faci nu toata lumea are tot ce isi doreste , si eu am fost o exceptie pana la un anumit punct cand am pierdut tot . Si prin tot vreau sa zic tot , familie si casa , si ce e cel mai grav pe mine .
Dar hei partea cea mai buna e ca mi-a ramas totusi ceva , prietena mea cea mai buna Eve. Locuiesc cu familia ei care m-a adoptat intr-un fel sa nu ajung la orfelinat ,avand in vedere ca nu am 18 ani .

Deci astept ca ultimul an de liceu sa se termine  si ca viata sa treaca pe langa mine si sa ma conduca unde o vrea , exact nu am nici un plan ,nici un vis ,mi-au fost furate, sunt doar eu , probabil credeti ca am nevoie de ajutor specializat , da toti cred asta , si dupa luni bune de convins am acceptat sa ma duc la cateva sedinte de terapie , doar ca sa ma revansez fata de familia Jonson au facut atatea pentru mine si ar trebuii sa le fiu intr-un fel recunoscatoare .

Deci astazi dupa scoala am prima sedinta , dupa parerea mea o incercare esuata de a ma simtii mai bine , nu o sa se intample dar asta e, trebuie sa ma duc ca am promis .Ma trezeste din gandurile mele usa de la camera .
-Hei Amy nu esti gata , hai ca intarziem la scoala , iti repet asta in fiecare zii lasa ganditul iti omoara neuronii .
-Ha Ha amuzant ce sa zic .
-Iar posaca si e deabia 7:30 ,lasa si tu pentru mai tarziu atitudinea asta , grabestete vine Niki sa ne ia cu masina.
-O iubitelul tau nu poate sa stea o secunda fara tine.
-Da, nu e asa ca e un scump.
-Mda cum zici tu.
-Arunca-mi si tu primele haine care le vezi sa le iau pe mine.
-Esti fenomenala.
-Stiu , si eu te iubesc .
-Poftim acum misca-te ca intarziem.
-Ok ok.

Da asa e prietena mea mereu cu zambetul pe buze si aduce fericire in viata tuturor , dar eu sunt proiectul ei care din pacate a esuat , i-am zis dar nu vrea sa inteleaga , ma rog , ma imbrac repede prind parul in coada si ies pe usa. Cobor scarile si dau de cei doi porumbei .
-Gata am terminat , hei luati-va o camera .
-Nostima Amy ce sa zic ,
-Absolut nimic , hai sa mergem pana nu ma razgandesc si ma intorc in pat.
-Ai vrea tu sa ai ocazia asta .
-As putea sa profit de ce zice tot liceul ca am innebunit . Si sa raman acasa.
-Hai Amy , doar grupul vesel zice asta ca e intepata de Stela , care nu suporta absolut pe nimeni .
-Da cum o fii .
-Daca ati terminat de barfit sa mergem , jur cate o data am impresia ca voi doi sunteti impreuna si nu eu .
-Eve nu e vina mea ca ti sau aprins calcaiele dupa amicul meu.
-Da acum sa nu mai vorbim de Nik cum nu ar fii acolo.
-Haideti ca va iau la bataie .
- Eve chiar trebuie sa ma duc la prostia aia de terapie , pe bune nu sunt chiar asa nebuna .
-Oooo nu tot timpul.
-Mersi Nik esti de ajutor.
-Haide Amy te mai plangi mult , sunt doar cateva sedinte . Si apropo e copilul unui prieten de al tatei .
-Bestial m-am linistit .
-Daca ati terminat am ajuns la scoala jos acum .

In poza e Amy