Evadand din realitate

Capitolul 2

     
       Iesim din masina si nu stiu cum se face ca nu fac doi pasi si intru in cineva sau acel cineva in mine , intelegeti ideea , eu fiind deja nervoasa pe ai mei prieteni imi vars nervii pe cel din fata mea, asta e daca a avut norocul asta.

-Ai grija pe unde mergi idiotule , ti-ai cumparat strada si nu stiu eu.
-Oo dar cineva nu sa trezit bine de dimineata.
-Mda acum daca ma scuzi unii au si alte treburi . Deci la revedere.
-O sa ne mai vedem curand.
-Nu prea cred , dar poti traii cu speranta .
Plec de langa idiotul sexi , si ma indrept spre scoala inca o zii de tortura .
-Amy hai ce iti ia atat.
-Nu imi lua atat daca nu ma ciocneam cu un idiot pe drum . Halal prieteni o luara-ti la fuga si de mine uitarati.
-Hei nu iti varsa nervii pe mine .
-Lasa asta ai auzit au angajat un psiholog sexi in scoala , are si cabinet si de doua ori pe saptamana vine aici.
-Deci se pare ca nu sunt singura nebuna de pe aici.
-Amuzanta esti,
-Lasati barfele ca avem istorie si iar ne urla nebuna aia in cap .
-Uite unde era constiinciosul grupului .
-Hai iubire, voiam sa fac si eu o impresie buna , chiar asa .
-Hai maimutoiule miscate ca te dadusi in spactacol destul .

Am ajuns in sfarsit in clasa , si de data am avut noroc nu ajunsese profa ,ora a decurs foarte plictisitor , aceeasi oameni care se uita la tine ca la un specimen scapat de la zoo. Jur ca imi vine sa ii bat cap in cap pe toti . Urmatoarea ora am avut engleza si diriga a facut anuntul cu psihologul. Deci nu au fost incantati de idee. Mda asa ma gandeam si eu .Si ne-a rugat sa trecem fiecare pe la cabinet sa ne inscriem .
Sa terminat si ora asta si am plecat spre vestiar sa imi iau si cartile pentru celelalte ore , si cum am norocul iar intru in cineva , .

-Pe bune cat de ghinionista pot sa fiu , sa intre toata lumea in mine , spre ghinionul meu si al vostru nu sunt invizibila , chiar daca mi-as dori.
-Domnisoara de dimineata ai ceva personal cu mine de tot intri in mine.
-Tuu, ce cauti la mine in scoala ma urmaresti , sper ca nu esti vreun psihopat?
-Ooo nu sunt psiholog, daca tot ne ciocnim vin-o sa te inscriu in fisa.
-Chiar e nevoie , adica pe bune zi-mi ce sa iti zic sa scutim timpul .
-Ocupata domnisoara cum ati zis ca te cheama ?
-Nu ti-am zis ,
-Asa si nu aveti de gand sa imi ziceti.
-Cu ce te ajuta daca iti zic ?
-O putem lungi asa pana maine si ramaneti si nemancata.
-Stii ceva dute la biroul tau de doctoras si scuteste-ma . Pa
-Daca nu doriti sa aveti probleme ar trebuii sa fiti mai politicoasa .
-Ca de nu ce . Ma da afara din liceu , sa ma dea nu imi pasa.
-Dar de ce va pasa in general .
-De nimic , absolut nimic , nu a mai ramas nimic de care sa imi pese.Si scuteste-ma cu domnitul vrei sa imi arati ca ai educatie si ma respecti . Nu e nevoie , nimeni nu o face pe aici deci lasa politeturile pentru altcineva , in plus nu arati foarte mare cred ca cu cativa ani . Deci treci peste.
-Draguta ce zic , pacat ca ai gura mare.
-Mersi acum daca ma scuzi trebuie sa plec .
-Pa Elena.
-Ce ai zis ?
-Ti-am dat eu un nume daca tot nu imi spui cum te cheama sa stiu cum sa te strig.
-Ok bafta cu asta.

Ciudat baiatul asta , altul in locul lui se enerva la cum m-am purtat cu el si doctor dar nu prea imi pasa in general de parerea lui sau a tuturor.Trebuie sa recunosc ca e frumos , are parul negru si ondulat tricoul negru mulat si pantalonii tot negri mulati pe corp.Oare cu ce se mai ocupa ca muschii aia asa proeminenti nu i-a facut de la scrisul cu pixul. Ma rog , cam de 22 de ani pare dar ce mi-a atras atentia e tatuajul care se vedea pe gat de sub tricou toata viata am vrut un tatuaj dar nu am avut curaj sa il fac si nici nu cred ca o sa am vreodata. Deci nu arata a doctor , are o alura de bad boy si intr-un fel ciudat ma atrage. Doamne Amy cum sa iti placa de doctorul scolii ma mustra constiinta.

Ajunsa in cantina ma asez pe scaun si imi savurez salata , bine inteles Eve habar nu am pe unde e , deci sunt eu si cu mine , minunat,
Dupa ce am terminat pranzul am plecat la restul orelor care le mai am . Care au trecut chinuitor de greu ,si mie imi zbura mintea la aceei ochii verzi care mi sau intiparit in minte , poate chiar am nevoie de sedintele alea pana la urma .
Ajunsa acasa ,sau in locul unde stau, ma duc la bucatarie sa vad ce e de mancare , tot timpul am senzatia aia de strain pe aici chiar daca stau de cateva luni nu ma pot obisnuii , parintii lui Eve au tot felul de intalniri de afaceri si pleaca cu saptamanile . Simt ca sunt intr-un fel intretinuta , sau ca le-a fost mila de bietul copil batut de soarta, nu neg ca se poarta foarte frumos cu mine dar pana la urma tot singura sunt.
In mai putin de o ora trebuie sa ajung la cabinetul doctorului si nu am nici un chef , dar am promis ca o sa incerc , nu inteleg de ce toata lumea crede ca sunt nebuna .
Ma schimb imi prind parul si ma inarmez cu multa rabdare sa vad daca cad la pace cu doctorul , bine poate imi pierd rabdarea repede dar asta nu te face nebun sau da?.