Capcana(Tărăşenia)

Capitol 9

Capitol 9

~~~~

Săptămâna se scurse cu repeziciune, acompaniată de ploi reci prevestitoare de rele. De la geamul camerei sale, Elizabeth privea absentă picăturile hipnotice... ce cădeau cu zgomot pe acopriş într-o cadenţă sumbră. Natura mohorâtă, lăsa zălog straiele de vară şi îmbrăca docilă podoaba toamnei depresive. DOCILĂ...asta era cuvântul pe ordinea de zi.

-Hm...Oare cum aş putea să fiu docilă şi supusă când eu sunt exact la polul opus. Oare ce contează mai mult? Aleg să nu-mi dezamăgesc părinţii şi merg mai departe cu şarada asta de nuntă sau aleg să rup acest aranjament declanşând un scandal monstru şi riscând să rămân singură toată viaţa?

Ceasurile reci ale dimineţii se succedară rapid fără ca mintea ei învolburată să le ţină socoteală. Camerista ei, doamna Allbridge intră cu faţa radiind de fericire şi se oprii brusc când văzu mutra acră a protejatei ei.

- Domişoara Eliza? Ce este cu faţa asta lungă? Se pare că nu s-a chinuit nimeni să vă explice că azi avem o nuntă în program şi nicidecum o înmormântare spuse ea sferedelind-o cu o privire cercetătoare.

Dacă nu ar fi fost vorba de doamna Allbridge, care o ştia din faşă, Elizabeth ar fi mustrat-o pentru impertinenţă. Dar...era chiar adevărat, nu se putea prezenta la propria nuntă cu faţa asta de înmormântare, lesne de desluşit se pare.

-Sunt puţin neliniştită, atâta tot.

-Oh! Atâta tot...şi imediat obrajii cameristei se colorară uşor. Nu este nevoie domnişoară. Marchizul dumneavostră este un bărbat tare chipeş care cu siguranţă are experienţa necesară să se comporte cu o lady distinsă.

-Oh!!! Da, la capitolul experienţă nici scaraoschi nu îl întrece ce să zic. Asta ca să nu mai vorbim că nu e marchizul meu.

-Dar va fi începând de azi...Of, Doamnişoară Eliza permiteţi-mi să vă sfătuiesc, zise camerista uşor îngândurată. Să mă ajute Dumnezeu, că vă ştiu de mititică şi mereu aţi avut vorba slobodă. Poate ar fi mai bine în preajma soţului să nu spuneţi chiar tot ce vă trece prin căpşorul ăsta frumos. Nu ştiu dacă un bărbat ca el ar tolera indisciplina din partea soţiei sale. Cât despre comparaţia cu scaraoschi...nu ştiu ce să zic, nu prea cred că ar agrea-o, nu pare a fi prea măgulitoare.

Zâmbind Elizabeth se destinse puţin. Da, nici ea nu credea că irascibilul Adam de la balul lor de logodnă ar agrea prea mult comparaţia.

-Voi sta cuminte, nu te teme.

Camerista zâmbi fericită şi începu să îşi pregătescă protejata pentru cea mai importantă zi din viaţa ei. Totuşi era încă o problemă spinoasă care trebuia rezolvată: alegerea rochiei. Domnişoara Eliza comandase în mare secret şi a doua rochie (deloc potrivită în situaţia dată) pe lănga cea clasică de nunta, o superbă creaţie ivoire. Nu numai că nu se potrivea, dar era nici mai mult nici mai puţin decât o creaţie impresionanta de culoare NEAGRĂ. A purta o rochie de doliu în ziua propriei nunţi era ceva inimaginabil de scandalos, o încălcare flagrantă a etichetei care cu siguranţă ar genera numeroase bârfe. Trecând peste imensul scandal care ar izbucni în momentul apariţiei miresei în biserică (costumată toată în negru), doamna Allbridge se temea sincer de reacţia marchizului care odată devenit soţul protejatei ei putea lua absolut orice măsuri dorea pentru disciplinarea acestor derapaje grave de la conduită ale soţiei lui. Toată lumea ştia că marchizul de Campbell şi viitorul duce de Lancaster era un barbat dur, arogant şi periculos care nu era învăţat să tolereze indisciplina sub nici o formă. Ar fi păcat ca să înceapă căsătoria cu stângul dintr-un pur capriciu.