Capcana(Tărăşenia)

Capitol 13

Adam plecă vijelios spre hambar. Mirosul de fân şi de cai îl calmă în oarecare măsură. Puse în grabă şaua pe Bestie şi plecă furtunos spre conac. Ploaia rece îi biciua faţa brăzdată de griji. Oare cum va fi viaţa lui? Atât de aproape de Elizabeth şi totuşi atât de departe. Poate va claca ea prima. Poate îsi va da seama ce comportament haotic are. Trebuia să încerce să se calmeze, să se detaşeze de situaţie, altfel îl va consuma cu totul.

....................................................

Când intră în dormitorul lui, aruncă hainele ude cât colo, vărsându-şi nervii destul de mult zgândăriţi pe ziua de azi. Apa caldă avea să îi mai estompeze din starea asta sumbră care plana asupra lui de la nuntă.

După baie îmbrăcă în grabă un halat gros, încă simţind nevoia de căldură după cât petrecuse în ploaia rece. Luă un pahar de pe masă şi îşi turnă lichidul chihimblariu din sticlă. Roti paharul, învolburând băutura cu ochii pironiţi la culoarea sa. Ochii ei, cameleonici ca păcatul, acum lucind auriu de încântare, ca apoi să te frapeze cu nuaţele ciocolatii intense, vibrante de furie. Dumnezeule!, nu putea face nimic fără să se gândescă la ea. Va fi o tortură viaţa asta în doi şi totuşi atât de singuri.

O bătaie în uşă îl scoase din transă şi îl făcu să abandoneze momentan gândurile sumbre.

-Intră!

-Excelenţă îmi cer scuze de deranj, spuse valetul spăşit, aveţi o misivă urgentă din Londra.

-Dă-o încoace.

Despături scrisoarea simţind instictiv că ceva nu e în ordine.

"Adam ştiu că nu e momentul oportun de întreruperi, dar trebuie să vii urgent la Londra. Ducele a suferit un atac şi este la pat. -Linett"

-Doamne sfinte asta mai lipsea. Trimite-l urgent pe Bickle la mine.

-Mă tem că nu e disponibil milord. Nu este în casă, a zis ceva că are o misiune la cabana de vânătoare.

Normal că nu era disponibil. Era în misiune să salveze mâţa udă, marchiza dezbrăcată din cabana, doar el îl trimisese acolo. Clar hainele nu mai puteau fi folosite, aceleaşi haine pe care i le smulsese frenetic, speriat să nu răcească dacă stă cu ele ude, în cabana friguroasă. Doar nu putea trimite pe altcineva după ea, decât pe bunul, loialul lui majordom.

-Foarte bine, să îi dai scrisoarea când se întoarce. Ajută-mă să mă îmbrac rapid, apoi cere să se înhame caii la trăsură. Plec urgent la Londra.

-Numaidecât Excelenţă.

Adam se pregăti rapid şi plecă vijelios spre Londra, sperând că de dezastrul de aici se va ocupa Bickle. Trebuia să o recupereze pe Elizabeth să-i trimită menajera care să îî pregătescă o baie fierbinte care să o încălzească, alături de o supă caldă care face minuni când dârdâi de frig. Ştia el ce să facă, în general se comporta ca o cloşcă protectoare când apareau probleme. La fel şi calul rămas la cabana, cu îngrijirile necesare nu păţea nimic. Spera ca totul să fie în regulă la întoarcere.

~~~~

Bickle smucea frenetic hăţurile de la şareta lui micuţă în drumul spre cabană. Avea la el haine curate şi groase pentru marchiză. Măcar de s-ar opri ploaia asta odată. Ajuns la destinaţie bătu frenetic în uşă încercând să întreacă zgomotul ploii. Nimic. Intră precaut înăuntru şi constată cu stupoare că nu era nimeni. În cămin ardea focul, iar temperature nu era aşa scăzută cum crezuse, pe jos tronau nişte haine, probabil ale marchizei, rupte, făcute ferfeliţă, dar nici urmă de ea. Pivotă pe picioarele îmbătrânite de ani şi plecă grăbit spre hambar. Trebuia să o găseasca repede, nu putea răci la plămâni din cauza lui.