Capcana(Tărăşenia)

Capitol 14

Capitolul 14

~~~~

Orele trecură cu repeziciune, Bickle nu se mişcă de la căpătâiul bolnavei. Paloarea ei era sumbră. Febra nu îi scăzuse semnificativ, iar din tonic nu prea reuşeau să îi idea. Delira constant, bolborosea incoerent, uneori chemându-l pe Adam, alteori ocărându-l. Trimisese urgent vorbă la Londra, după Adam şi aştepta cu sufletul la gură întoarcerea acestuia. Seara venii pe nesimţite şi venii şi doctorul fluturând teatral din mâini. O examină sumar şi decise că nu îi luase suficient sânge. Bickle văzu negru în faţa ochilor. La cât era de palidă nu mai rezista la altă procedură de luat sânge.

-Vă rog, vă implor, domnule doctor, amânaţi procedura până se întoarce marchizul.

-Impertinenţa ta mă uimeşte peste măsură. Metodele mele nu sunt la latitudinea ta să le comentezi. Oricum în starea Excelenţei sale, medicina e prea săracă în idei. Numai metodele clasice, prompt aplicate mai au o minimă şansă. Fierbe ca un rac în cazan, se pare, ieri nu cred că am înlăturat tot sângele rău. Azi nu mai fac greşeala asta.

-Bickle se precipită pe scări spre parter, căutând disperat o rezolvare.

-O omoară Doamne, o omoară cu zile, zise el în pragul apoplexiei.

-Cine pe cine omoară Bickle? Şi ce dracu arăţi ca o sperietoare de ciori cu ţinuta boţită punctă Adam sonor în timp ce dezbrăca haina de călătorie.

-Milord, sării Bickle spre el. Îi apucă mâna şi i-o duse disperat la buze.

-Ce Dumnezeu omule ai înnebunit de tot? Mă crezi popă de îmi pupi mâna. Sfinte Sisoie s-a procopsit toată casa de la nebună. Nu mă mai supăra ca sunt frânt. Am ajuns ieri noaptea târziu la Londra, am stat cu marchizul până astăzi dupămasa, când starea i s-a îmbunătăţit considerabil, apoi am călărit nonstop să ajung până seara acasă. Trimite după apă fierbinte de baie.

-Nici gând de baie, grăbiţi-vă Excelenţă, doctorul o omoară!!!

-Pe cine omoară?

-Pe marchiză, pe cine altcineva!

-Ce ai zis? Marchiza? Ce are?

-Are o febră groaznică, am găsit-o azi dimineaţă pe pardoseală doar în cămaşă de noapte arzând ca focul. Doctoral i-a luat sânge de dimineaţă şi îi e mai rău după umila mea părere şi acum e iar la milady şi vrea să îi ia iar sânge.

În timpul ăsta Adam se precipita pe scări, iar Bickle încerca să ţină pasul cu el în timp ce îl punea la curent.

Dădu buzna în dormitorul soţiei sale şi se îngrozii de ce văzu. Elizabeth, mai palidă ca moartea în mijlocul patului alb, iar cretinul de Sir Thompson, medical octagenar de familie, îi lua sânge. Lângă el un lighean grotesc în care, dintr-o tăietură provocată picura sângele grena al soţiei sale.

-Opreşte-te imediat!!!!!!

-Pardon!...se burzuluii doctorul oprind temporar procedura. Ah!, Excelenţă, tocmai îi luam sânge marchizei, deşi nici măcar procedura aceasta sigură nu cred că o mai poate ajuta.

-Ce tot îndrugi acolo? Am plecat ieri seară şi era perfect sănătoasă.

-Asta era ieri, azi din cauza febrei, şansele ei de supravieţuire sunt minime. Este într-un fel de comă.

-Cum dracu crezi că o ajuţi privând-o de tone de sânge?

-Trebuie înlăturat sângele stricat, altfel nu cedează febra, ...

-Ieşi!!! Urlă Adam din toţi rărunchii. Să nu te mai întorci vreodată în casa asta,

-Cred că ţi-a luat Dumnezeu minţile la fel ca acestui biet majordom. Eu sunt Sir Thompson, vestitul doctor. Nimeni nu îmi pune la îndoială metodele şi cunoştiinţele, spuse el indignat strângând instrumentarul.