Capcana(Tărăşenia)

Capitol 15

Capitolul 15

La cum se simţea de aiurea, supa uşoară de pui cu gust delicios îi limpezii un pic capul alungând starea de ameţeală. Între timp, doamna Allbridge, camerista ei, îi pregătise baia parfumată. Apa caldă degaja aburi blânzi impregnaţi delicat cu note subtile de vanilie. Îşi scufundă părul încâlcit şi lipicios în apa parfumată şi îl spălă temeinic. După ce prelugi la maxim perioada de baie şi apa aproape se răcise, ieşi din cadă simţindu-se aproape om. Era încă slăbită şi uşor ameţită, dar starea de spirit i se îmbunătăţise vizibil. La încheietura ambelor mâini avea două cicatrici care se vindecau frumos, din fericire nu se infectaseră rănile. În timp ce se aşeză să îşi usuce părul la foc, încercă să se pună la punct cu ceea ce se întâmplase, clarificându-şi câteva nelămuriri cu care rămăsese după relatările lui Adam.

-Ce bine îmi pare copilă să te văd printre noi, spuse doamna Allbridge veselă.

-Am fost aşa rău?

-Da, dacă nu era soţul tău nu ştiu dacă nu purtam doliu astăzi.

Doamna Allbridge, nu îşi urmase stăpâna imediat după nuntă, având un deces în famile şi nişte probleme de succesiune de rezolvat, undeva în zona rurală a Angliei. Deoarece Elizabeth nu întrevedea nimic bun de la căsnicia cu pricina şi neavând chef să îşi ia conştiinţa cu ea – adică propria cameristă, care ar fi bodogănit-o la cap la fiecare comportament neadecvat, o lăsase să plece să îşi rezolve problemele, urmând ca apoi să vina la domeniul de la ţară al familiei Lancaster unde ea îşi petrecea aşa zisă "lună de miere".

Săraca femeie, la întoarcere nimerise în mijlocul unei crize. Stăpâna ei mult iubită zăcea la pat cu febra mare în timp ce soţul acesteia urla ca scos din rărunchi la un doctor incompetent, bătrân şi încăpăţânat ca un ţap care se simţea foarte ofuscat că metoda lui miraculoasă, de luare de sânge, nu era agreată de înspăimântătorul marchiz.

-Zici? se interesă curioasă Elizabeth.

-Da adevăr grăiesc. L-a dat afară în şuturi pe ţapul ăla bătrân de doctor ... după ce că ardeai de febră şi erai slabită peste poate, el crezuse de cuviinţă să îţi ia şi sânge. Putea să te omoare idiotul zise ea cu zăduf.

Elizabeth ridică mirată din sprâncene. Doamna Allbridge, era o femeie veselă, foarte fermă dar blândă care nu prea folosea astfel de cuvinte. Probabil se speriase considerabil dacă îl făcea pe doctor ţap şi idiot.

-Apoi a stat lângă patul tău neîntrerupt. Nu a mâncat, nu s-a schimbat, nu a dormit.

-Numai Adam m-a vegheat?

-Da şi a folosit şi câteva trucuri de pe front, le ştia de la un chirurg scoţian vestit, cu ajutorul cărora v-a scăzut febra.

-Serios? Ce anume mai exact? Cand mi-am revenit siţeam că am înotat în alcool.

-Chiar aşa a fost.

-Poftim? Vorbeşti serios?

-Da copilă. După ce a scăpat de înfumuratul ăla de doctor incompetent a cerut cele mai bizarre lucruri de la bucătărie şi de afară, iar Bickle alerga mai sprinten ca la 18 ani, doar să îndeplinească mai repede cerinţele marchizului.

-Interesant. Ce remedii a folosit şi ce v-a cerut vouă?

-A cerut un cerceaf curat, o sticlă de wiskey, miere şi ceai de coajă de salcie şi tei.

-Ce Doamne iartă-mă să facă cu combinaţia asta bizară?

-Păi imediat ce a primit toate ingredientele s-a pus pe treabă. Ţi-a şters rănile de la mâini cu wiskey, apoi le-a uns cu miere să nu se infecteze. Le-a bandajat, apoi a udat cearceaful curat cu wiskey, mai exact l-a imbibat. Pe pat a aşezat mai multe paturi să nu îl ude, apoi v-a învelit în cearceaful îmbibat în wiskey ca pe un prunc nou născut. Peste a aşezat o pătură groasă, apoi cu linguriţa v-a dat ceai încontinuu. Cred că a folosit mai mult de cinci litri de ceai toată noaptea.