Capcana(Tărăşenia)

Capitol 18

Stephan Westcliff (fratele lui Elizabeth şi viitorul duce de Averton ) împreuna cu soţia călătoreau de ceva vreme şi deşi trăsura era spaţioasă, oboseala îşi spunea cuvântul. Amelia găsea frecvent câte o legumă pe care să o ocărească agitându-se din orice şi foindu-se încontinuu.

-Crezi că a bătut-o pentru umilirea din biserică întrebă ea îngrijorată? Michael avea dubii...zicea că Adam e foarte dur şi temut de aristocraţie şi respectat în cercul spionilor britanici.

-Şi eu sunt la fel. Şi fratele tău nu e mai prejos. Cu toate astea nu îmi amintesc să te fii pălmuit vreodată. Şi nici Juliana nu cred să fii făcut cunoştiinţa cu croşeul de dreapta a lui Stonerust. În ceea ce priveşte familia, fratele tău pare o persoană rezonabilă. Şi slavă domnului că Juliana nu prea este un îngeraş când vine vorba de comportament.

-Juliana e perfectă, ar trebui ca fratele meu Andrew să mulţumească cerului că a găsit-o.

-N-am zis că nu e perfectă ca soţie, doar că nu e vreo gâsculită uşor de manipulat ca majoritatea debutantelor măritate curând. Dacă are o idee, atunci luptă până în pânzele albe pentru ea, nu îi e frică nici de conflicte şi nici de confruntarea cu propiul soţ, zise Stephan zâmbind maliţios.

-Ei!...Andrew şi-a găsit naşul ce să zic.

În timpul discuţiei lor aprinse, trăsura se apropia de Greenfield. Reşedinţa de la ţară a ducilor de Lancaster era impresionantă. O aleie pietruită străjuită de stejari bătrâni şerpuia printre grădinile meticulos îngrijite. Clădirea era maiestoasă prin dimensiune şi arhitectură. În dreapta un labirint elaborat din gard viu tăiat cu măiestrie şi gazon verde bine întreţinut te îmbia să îi aflii secretele. În stânga o grădină parfumată de trandafiri cu alei şerpuitoare şi bănci umbrite de iedera verde-ruginie căţărătoare.

O străfulgerare de auriu se zărea printre frunzele de iederă. Înaintarea trăsurii îl ajută să vadă mai clar. Elizabeth, sora lui iubită, stătea abătută pe o bancă cu gândurile aiurea. Stephan o atenţionă pe Amelia apoi bătu cu putere în plafonul trăsurii care se oprii cu o hurducăială.

-Nu mă poţi lăsa aici. Cum mă afişez la uşa casei ducale singură. Ce spanac vrei să spun?

-Ascultă-mă iubito zise Stephan fixând-o hipnotic cu privirea lui pătrunzătoare...te descurci tu cumva, am toată încrederea în tine, doar eşti marchiza de Westcliff. S-ar putea să fie singura mea şansă să vorbesc singur cu Elizabeth şi să înţeleg ce naiba înseamnă toată tevatura asta. Nu te pot lua cu mine pentru că Liz încă nu te cunoaşte şi nu se va simţi confortabil să destăinuie tot ce are pe suflet legat de mariajul ăsta subit. Michael nu a reuşit să mă lămurească ce s-a întâmplat. Şi înainte să îl linşez pe Campbell pentru nefericirea surorii mele, trebuie să înţeleg totul.

-Bine spuse Amelia neîncrezătoare. Înţeleg de ce e absolut necesar să vorbeşti cu ea între patru ochi, dar asta nu înseamnă că îmi face plăcere să merg acolo singură ca un căţel abandonat.

-Iubito îţi pot spune în multe feluri dar în nici un caz căţel abandonat. Mă alătur ţie în cel mai scurt timp posibil. O sărută scurt dar apăsat ca o promisiune mută pentru ce va urma mai târziu, o privii încurajator şi apoi ieşii din trăsură.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Privirea lui rătăcii către grădini, pe fundalul sonor al trăsurii care se îndepărta. Aleia pietruită îl purtă către banca unde era Elizabeth, vântul prădalnic estopându-i paşii. În proximitatea ei se oprii să o studieze. Fragilitatea ei aproape îl îngenunche şi mustrările faptului că el nu fusese acolo să o apere reveniră mai frenetice ca altădată. Mâinile ei graţioase se odihneau pe spătarul băncii, iar faţa uşor înclinată, cu tâmpla rece de gânduri îşi căuta alinarea în mâini. Vântul şuiera păreri pin crengi şi bucle. Şuviţele negre din păr se învolburau haotic în jurul feţei, prea dinamice pentru cât de static, de rigid, de nemişcat era corpul ei. Privirea adumbrită de griji rătăcea aiurea în zare cuprinzând totul şi totuşi nevăzând nimic. Tristeţea ei îl întristă profund. Unde era Elizabeth cea plină de viaţă, mereu zâmbitoare, mereu pusă pe glume? Campbell era responsabil de asta şi va plătii cu vârf şi îndesat.