Cu tine pentru totdeauna

Cuvânt decisiv

Fixez un punct mort din perete cu privirea și mă las purtată de emoții într-o altă lume, una complet paralelă cu realitatea.

— Deci, tot ce se întâmplă este din cauza lui Luke, da?

Mă deconectez din acea lume și-mi concentrez atenția pe Margaret, care se uită la mine cu mii de întrebări în ochi. Imediat cum a intrat pe ușă, am servit-o cu un ceai și am început să-i povestesc despre ce s-a întâmplat ieri cu Luke și Hayden, nepermițându-i să spună ceva.

— Mai mult este din vina mea, o contrazic. Însă, plecarea lui Luke și lașitatea acestuia este cheia!

Sprâncenele i se unesc încet, provocând o expresie plină de confuzie și nesiguranță pe chipul ei.

— Nu vrei să o luăm încet? De exemplu, de atunci când tatăl tău a lovit-o prima dată pe mama ta? întreabă, zâmbind cald și încurajator.

— Păi, aveam treisprezece ani când tata a lovit-o pe mama. A fost o palmă ușoară, apoi a plecat pentru șapte ore de acasă. Nu-mi aduc aminte exact din ce cauză, însă cred că problemele de la serviciu au fost de vină, îi spun.

Îmi zâmbește sincer, fiind mândră, probabil, că am reușit să vorbesc despre asta. Îmi face semn discret să continui, iar eu inspir și expir, pregătindu-mă de o furtună de amintiri înfricoșătoare.

— Mateo nu a acordat mare atenție acelei lovituri, însă mie începuse să-mi fie frică. Tata și-a cerut iertare și a spus că nu se va mai repeta, însă peste două sau trei luni s-a întâmplat din nou. Atunci, din păcate, nu a fost doar o palmă, ci și un pumn în stomac. Începuse să se repede din ce în ce mai des, loviturile fiind cât mai dureroase și grave. Atunci când tata pierduse serviciul, începuse să petreacă cincisprezece din douăzeci și patru de ore la un bar din apropierea casei. Venea beat la ora unsprezece și o bătea pe mama, ocazional pe mine și pe Mateo.

Aceasta mă privește neutru. Știu cât de greu îi este să ascundă privirea plină de milă și compasiune, însă îi sunt recunoscătoare că o face.

— Ce a urmat? întreabă.

— Eu și Mateo ne-am certat din cauza unei fete. Eram de nedespărțit, însă acea creatură hidoasă ne-a îndepărtat, provocând o ură gigantă între noi. Părinții l-au trimis la academie, iar eu am rămas cu ei. Tata i-a promis lui Mateo că va înceta definitiv cu violența, însă acesta nu s-a oprit. Îmi aduc aminte că venise la ora trei dimineața și a început să ne lovească puternic, nepăsându-i că eram copilul lui. Am ajuns la spital în stare gravă, spun, oftând la final.

Poate doctorul Melton avea dreptate în legătură cu psihologul. Simt că pot să vorbesc despre trecutul meu fără să ajung la o criză. Nu simt nevoia să plâng, ba din contră. Sufletul meu se descotorosește de o mare durere.

— După acel episod, mama l-a iertat pe tata, iar el s-a dus la dezalcoolizare, finisez.

— Am aflat din sursele mele despre cineva pe nume Ryan. Vrei să vorbim despre asta? mă întreabă blând.

Imaginea chipului lui Ryan îmi străbate mintea, aducând la pachet și vinovăția.

— S-a sinucis din cauza mea, spun simplu.

— De ce spui că este din cauza ta? continuă.

— L-am respins atunci când mi-a spus despre sentimentele lui. Am crezut că este o joacă, ceva care va fi uitat, însă a doua zi l-am găsit mort în podul casei lui. Era atârnat de acea frânghie, încă învârtindu-se lent, cu ochii deschiși, zic în timp ce imaginea cu Hayden din acea dimineață îmi străpunge mintea.