Cu tine pentru totdeauna

Cunoștință veche

Cunoștință veche

   — Chloe? Ce faci aici, fată? zâmbește Ethan emoționat, luând-o în brațe pe blondă.

Se uită la mine îmbujorată, zâmbind cald. Mă ridic și o iau și eu în brațe, apoi revin la locul meu.

  — Am venit din Stockholm ieri și am spus să trec pe la academie ca să vă salut. O profesoară mi-a dat adresa spitalului. Spunea ceva de o Madie care este bolnavă! spune confuză.

  — Ea este Madie. Este sora lui Mateo! spune Ethan, arătând spre brunetă.

  — Ce a pățit? întreabă, având milă în ochi.

  — Este în comă! spun fără nicio emoție în glas.

  — Oh, am pierdut multe! spune blonda.

  — Cam da. Vino, o să-ți povestesc tot! spune roșcatul și iese împreună cu ea, nu înainte de a-mi arunca o ultimă privire.

Chloe. O veche prietenă de la academie care a stat un an în preajma noastră. Eram apropiați, însă nu atât de mult. Cel puțin noi doi. Ne-am culcat de două ori împreună. Într-un timp credeam că am sentimente pentru ea, dar totul era de fațadă.

Nu credeam că o voi mai vedea vreodată. Sincer, speram să nu o mai văd vreodată. A trezit în mine latura pe care o urăsc cel mai mult. Din cauza ei am consumat droguri, am băut peste limită, am devenit tipul de persoană care-mi displace și aveam doar șaisprezece ani.

Decid să nu mă mai gândesc la asta și-mi abandonez bocancii sub pat. Mă așez lângă prințesa mea și o iau în brațe, având de gând să dorm cu ea. Patul este destul de spațios și confortabil pentru două persoane, deci niciunul dintre noi nu duce lipsă de spațiu.

                                     ***

Cinci februarie
Ora 9:34 am

     Deschid somnoros ochii și mă uit la Madie, zâmbind. Părul ei a ajuns într-o formă caraghioasă, dar foarte simpatică. Îl aranjez puțin și-i plasez un sărut pe frunte, apoi mă ridic. Îmi încalț bocancii, dorind să scap se senzația rece a podelei asupra picioarelor mele. Fac puțină gimnastică pentru a-mi dezmorți oasele și mă deplasez până la baie.

Am insistat foarte mult asupra locului unde Madie își va petrece câteva zile din viața ei. Dacă trebuie neapărat să stea într-un spital, măcar să fie un loc curat și confortabil. Însă am omis acest aspect în ultimele zile, ținând cont de faptul că nu am făcut duș de mult timp. Nu am putut să folosesc baia spitalului care-i face viața un calvar iubitei mele. Acest salon este singurul din toată secția care are baia sa proprie și doar eu știu prin de am trecut ca să-l obțin. Să spunem că oamenii bolnavi sunt mult mai agresivi decât cei sănătoși.

Îmi fac rutina tipică de dimineață, acompaniată de un duș. Emma mi-a adus haine curate ieri, deci astăzi este momentul potrivit pentru a le îmbrăca. Ies din baie și bag hainele murdare într-un rucsac pe care mi-l pun pe umăr. Îi plasez încă un pupic iubitei mele pe creștet și ies din salon, ducându-mă la bufetul spitalului. Îmi comand o cafea și mă așez la una dintre mese până-mi este gata comanda.

  — Bună, Lu'! spune o voce călduroasă.

Îmi ridic privirea și o întâlnesc pe Chloe, care-mi zâmbește fermecător.

  — Bună, Chloe! îi reîntorc gestul.

  — Ce mai faci? Nu am reușit să vorbim prea multe ieri! spune și se așează lângă mine.