Cu tine pentru totdeauna

Mister

                   Îl privesc surprinsă pentru câteva minute, apoi îmi întorc privirea, trecându-mi mâna agitată prin păr.

              — Ne-a fost dor de tine, Luke. Ce zici, rămâi astăzi peste noapte? O să gătim câteva prăjituri împreună și o să petrecem timp ca pe vremuri, spune Lotte încântată, sărindu-i în brațe.

                     Atunci când acesta se pierde prin îmbrățișare și-și ferește privirea, profit de acest lucru și ies pe ușa din spate. Mă așez pe iarba moale, aflându-mă sub cerul înnoptat, plin cu puncte albe. Îmi vine să plâng, să țip, să sparg ceva, dar mă abțin. Nu mi-au rămas nici lacrimi măcar.

                      Nu durează mult până să simt o prezență lângă mine. Nu mă obosesc să-mi întorc capul, deoarece știu foarte bine cine este.  Pielea mi se zbârlește doar știind că este atât de aproape. Corpul lui emană o căldură de neimaginat, iar tot ce-mi doresc acum este să-mi las trupul în brațele sale puternice, care m-ar putea feri de toate relele din această lume.

           — Nu știu ce simți acum, deci nu o să încerc să-ți dau un sfat. Știu doar că te simți rău, sparge gheața.

                    Îndrăznesc într-un final să-mi întorc capul spre el. Acesta deja mă privește, cu ochii aceia verzi calzi, care te asigură că totul va fi bine, care te veghează, care te fascinează. Apreciez foarte mult că nu încearcă să mă înțeleagă, să-și ceară scuze sau să-mi spună că știe exact cum mă simt.

                     — Știu că nu vorbești, mi-a spus Caro, spune. Am fost foarte îngrijorat atunci când nu te-am gasit la spital, toată lumea este încă, probabil. Te-am căutat peste tot și mă bucur că te-am găsit aici, continuă după câteva minute, trecându-și mâna prin păr.

                     Are dreptate. Probabil tata are o criză acum, țipând la toți, împreună cu Margaret. Dar nu vreau să-i sun, să-i îndemn să vină aici, să ascult smiorcăielile tatei în legătura cu cât de îngrijorat a fost sau să am parte de vreo morală. Vreau doar liniște și pace. Vreau o pauză de la tot ce înseamnă lumea reală, vreau să fug, să mă ascund și să nu mai vorbesc cu nimeni. Să fiu doar eu, ascunsă de necazurile lumii reale.

Băiatul de lângă mine își mâna agitat, din nou, prin păr, oftând învins. Îmi șterg lent tentativa de lacrimă din colțul ochiului, apoi îmi fixez privirea pe chipul acestuia. Arată atât de blând, atât de frumos în lumina lunii, în magia nopții. Mă foiesc puțin, mutându-mă încet încet cât mai aproape de el. Atunci când sunt suficient de aproape, îmi trec brațele în jurul taliei lui și-mi înfund fața în tricoul acestuia. La început, rămâne confuz și șocat, împietrit, incapabil să facă o mișcare. Atunci când realizează că tot ce se întâmplă este real, își trece mâinile pe după spatele meu, trăgându-mă mai aproape. Își amplasează picioarele de o parte și de alta a trupului meu, cuprinzându-mă cu totul în strânsoarea sa.

Indiferent de ce am crezut înainte, mici particule de apă sărate încep să se prelingă ușor pe obrazul meu. Nu plâng pentru ce s-a întâmplat, nu pentru că mă doare, ci pentru că am ajuns să mă simt din nou în siguranță în brațele băiatul pe care-l iubesc. Am ajuns aici pentru că am fost o idioată ce a avut încredere într-un monstru.

— Trebuie să-i anunțăm pe William și Margaret, mormăi, fiind cu barba amplasată pe capul meu. Vrei să rămâi aici? continuă după o pauză mică.

Îmi ridic privirea instant ce aud ce a spus, privindu-l sceptică. După câte am făcut are buna credință să-mi propună asta. Nu pot să mint, propunerea sună tentantă. Poate voi putea să-mi alung gândurile negative și voi putea trece peste asta. O companie bună în această perioadă nu strică deloc. Încuviințez nesigur din cap, iar în ochii acestuia pot observa o licărire ciudată, un sentiment de liniște. Acesta îmi repetă gestul, luând o mână din jurul meu și băgând-o în buzunar, pentru a-și lua telefon. Duce brațul la locul lui, adică în jurul meu. Tastează repede un număr, după care duce telefonul la ureche.