1995 (Pauză)

Capitolul 8

         --- Tată!

          Draco și-a întors capul spre fiul său, furia de pe chip diminuându-se când a văzut că acesta nu era rănit, dar după câteva secunde sentimentul a revenit.

        --- A cui a fost vina? A întrebat el cu o voce mult prea calmă, iar asta i-a speriat pe copiii din viitor și mai tare.

          --- Tată...

          Draco a ridicat o mână în aer ca să-l oprească din vorbit și s-a întors spre Teddy.

           --- Vreau să-mi spună Teddy, în el am încredere că nu o să ascundă nimic.

           Lily s-a uitat la Teddy cu ochi rugători, dar acesta a clătinat din cap și i-a spus lui Draco adevărul.

           --- A fost Lily, unchiule Draco.

            Câteva sunete de surpriză s-au auzit din partea celor din trecut atunci când Teddy i-a spus unchi, dar nu au fost băgate în seamă.

              --- LILY!

            Lily și-a închis ochii când la auzit pe Draco strigându-i numele, fiind foarte furios.

              --- Draco, nu a fost cu intenție. Tot ce voiam era pelerina lui tata. Nu am știu că era un Girotimp în birou și nu am intenționat niciun minut să-l sparg.

             Lily a încercat să-i explice lui Draco cât de bine a putut ea. Știa că dacă îl va avea de partea ei, mama sa nu avea să fie așa de dură când va veni timpul să fie pedepsită.

             --- Lily, tatăl tău ți-a spus foarte clar că nu poți să intri în biroul lui din motive întemeiate. Dacă ai fi ascultat nu am fi fost aici.

           Lily și-a lăsat capul în jos și a spus :

          --- Știu, îmi pare foarte foarte rău!

            Draco a răsuflat cu putere și și-a pus mâna pe umărul lui Lily, în semn că este iertată. Aceasta i-a zâmbit și s-a ridicat de pe scaun ca să-l îmbrățișeze.

          --- Cum ai ajuns aici? A întrebat ea.

         --- Tatăl tău și-a dat seama că nu mai erați niciunul prin preajmă și m-am oferit să vă caut. Am văzut ușa biroului deschisă și m-am îndreptat spre ea, când am intrat un fum ciudat venea dinspre un obiect de pe podea.  Mi-am dat seama că era Girotimpul, dar deja mă apropiasem prea mult, iar acum sunt aici.

         Lily a strâmbat din nas când  tatăl ei a fost adus în discuție. Știa foarte bine că într-o situație ca aceea, tatăl ei putea să fie chiar mai furios decât mama sa.

            --- Cum am ajuns noi prieteni?

         Lily și Draco și-au întors capul spre versiunea tânără a tatălui ei și l-au studiat cu atenție. Se pare că aceea era întrebare la care el voia un răspuns, nu cum a ajuns Draco acolo.

           Draco a zâmbit și i-a ciufulit părul lui Harry cu mâna, lăsându-i pe cei din trecut cu gura căscată.

             --- Nu crezi că-i cam negru părul ăsta al tău, Potter?

            Cei din trecut și viitor au început să râdă.

             --- Dacă vrei să ști, am devenit prieteni imediat după terminarea războiului, a spus Draco așezându-se pe un scaun lângă Harry. Ai venit la mine acasă ca să-i mulțumești mamei. Nu sunt sigur ce a făcut, dar ți-a salvat viața în noaptea bătăliei. Eu eram acasă și mi-am cerut scuze, iar tu mi-ai spus că ai fi făcut același lucru ca și mine pentru ați proteja familia. În ziua aceea am început să ne acceptăm unul pe celălalt.

            --- Și cum am ajuns de la a ne accepta unul pe altul la fi prieteni așa de buni încât copiii mei să-ți spună pe nume?

            --- Ai venit și a doua oară la mine acasă, dar de data aceea nu erai singur, erai cu Andromeda și Teddy. Se pare că mătușa mea voia să vorbească cu mama, probabil faptul că războiul era gata, iar mama a dovedit că nu este rea au făcut-o să încerce să se împace cu sora ei. Totul a mers bine, iar noi am decis să le lăsăm să vorbească singure și am ieșit la o plimbare prin grădină. La început a fost incomod, dar am început să vorbim și am descoperit că avem multe în comun. De atunci am devenit prieteni, nu știu exact cum s-a întâmplat, dar Teddy a început să mă numească unchi, iar familia Weasley mă trata la fel cum mă tratai și tu, ca pe un prieten.

            Cei din trecut au rămas tăcuți în timp ce Lily și Scorpius erau pe jos de râs, deși nimeni nu știa de ce.

            --- Ce au pățit? A întrebat Ginny.

          Draco s-a întors spre ei și i-a privit zâmbind.

             --- " Am ieșit la o plimbare prin grădină și am descoperit că avem multe în comun." Cred că râd din cauză că am spus asta. Sună ca și cum voiam să-l întreb pe Harry dacă vrea să meargă la o întâlnire cu mine.

           Cei din trecut și viitor au început să râdă la fel de tare ca și Lily și Scorpius. După câteva secunde Draco și Harry s-au uiata unul la altul și au început și ei să râdă.

             --- Mă bucur că totul se sfârșește bine și că suntem cu toții așa de fericiți, dar trebuie să întreb cum o să reușim să vă trimitem înapoi acasă, domnul Malfoy?

             Draco la privit pe Dumbledore cu ochii plini de tristețe, dar a reușit să se adune și să-i răspundă.

            --- Girotimpurile vor fi distruse mai târziu în acest an, dar familia mea a păstrat unul de generații întregi. Unul foarte puternic, nimeni nu știe cine l-a făcut. Când am aflat despre el l-am dus direct la Harry. Hermione a încercat să citească niste semne care erau sculptate în lemnul de pe margine. Scria că " Timpul distruge, dar timpul repară. Atunci când totul s-a făcut și știut acesta acționează ca o comoară." De atunci încercăm să descoperim ce ar putea să însemne. Sună ca un fel de ghicitoare, poate dacă m-ați ajuta să o înțeleg, am putea pleca.

            Dumbledore părea să fie adânc în gânduri, dar s-a întors spre Draco și a dat din cap, semn că avea să facă tot ce-i stătea în putință pentru ai ajuta să se întoarcă acasă.

************************************