1995 (Pauză)

Capitolul 23

    Lily era chiar la capătul rândului, având peste 20 de persoane în fața ei.

     Au trecut aproape trei luni de când a avut ultimul vis cu Voldemort. Iarna a venit mai repede decât ar fi crezut cei din viitor, dar spre surprinderea lor nu au fost prinși încă.

     — De ce nu-i Victoire aici? A întrebat James în stânga și dreapta printre verișorii săi.

      — Nu știu, oricum nu o mai vedem așa de des, tot ce face este să lenevească în camera ei, a răspuns Lucy.

       Lily a dat din umeri, dar nu a spus nimic. A simțit că ceva nu era în regulă cu verișoara ei, dar când l-a întrebat pe Teddy de asta, acesta a zâmbit ca un idiot și i-a spus că totul era bine.

       — Aveți răbdare, le-a spus Teddy enervat.

       — Pentru ce să avem răbdare? A întrebat Rose confuză.

        Teddy nu a mai spus nimic și s-a dus să-și scrie numele pe hârtie. Lily a pufnit și i-a ignorat pe ceilalți, uitându-se prin geamul murdar la zăpadă care împânzea întregul Hogsmade.

       Fără să-și dea seama, în doar câteva minute, Lily a ajuns în față. Tatăl ei i-a zâmbit și i-a dat o pană deja înmuiată în călimară. Fata a luat-o și s-a uitat la foaia. Toți cei din viitor și-au scris numele fals, așa că Lily a făcut la fel.

"Lily Luna Parker"

       Harry a dat din cap și ea s-a dus spre ceilalți. Dar după câteva momente un miros puternic de pâine i-a ajuns la nas. S-a uitat în jur, dar ceilalți nu dădeau semne că l-ar fi simțit.

       Lily s-a dus spre ușa de unde venea mirosul și a intrat, având grijă să nu o vadă cineva. Cunoștea mirosul acelea plăcut. Aberforth era singurul care putea face o pâine atât de bună.

      Lily a călcat cu grijă și a văzut ținta pe masă, îi era foame, foarte foame. Aceasta s-a apropiat și a rupt un colțișor, întoarcându-se pe călcâie, vrând să plece înainte să o vadă Aberforth. Dar era prea târziu, o figură mare o privea din colț, iar după câteva momente s-a apropiat de ea.

       Fratele lui Dumbledore stătea chiar în fața ei, cu părul cărunt și barba lungă.

       — Te pot ajuta cu ceva? A întrebat el.

         Lily a ridicat din sprâncene. Niciodată nu a putut rezista pâini lui Aberforth, era o Weasley înainte de orice, dar se aștepta ca acesta să se enerveze, nu o să se comporte frumos cu ea.

        — Nu, îmi pare rău că am intrat fără permisiunea dumneavoastră, dar nu m-am putut abține când am simțit mirosul pâinii. Sunteți un bucătar bun!

       Aberforth s-a uitat la ea atent și i-a făcut semn să plece. Lily a fugit repede pe ușă, ratând zâmbetul pe care l-a împărtășit bătrânul cu fata din portret.

        — Unde ai fost? Trebuie să plecăm, a spus Harry când a văzut-o.

        Lily a dat din umeri și i-a spus că a fost la baie. Harry a dat din cap și au pornit-o cu toți spre castel.

        Imediat ce a ajuns la castel, Lily a luat-o direct spre dormitorul fetelor, era rupă de oboseală. A stat toată noaptea trecută cu tatăl ei în camera de zi, povestind și râzând, așa cum făceau și în viitor. Spre surprinderea ei, Harry din viitor era mai relaxat și fericit decât cel din trecut. Toată copilăria și adolescența lui a fost petrecută cu Voldemort, iar după ce l-a învins a fost în sfârșit liber să-și trăiască viața.