1995 (Pauză)

Capitolul 30

       —Anul 2025—

— Nu! Nu accept așa ceva! A urlat Harry din toți rărunchii.

     Hermione a tras aer în piept, pregătindu-se de ceartă.

— Harry, nu are rost să zbieri la noi. Nu-i vina nimănui, cu atât mai puțin a mea.

       Harry și-a închis ochii și și-a scuturat capul cu neîncredere.

     — Nu-mi las copiii și nepoții acolo, Hermione. Nici nu-mi vine să cred că ți-a venit ideea asta!

       Hermione s-a ridicat de pe scaun și s-a dus lângă Harry.

       — Nu doar copiii tăi sunt blocați acolo, Harry. Rose și Hugo sunt cu ei și ști bins că-i vreau acasă mai mult ca orice. Nu ignora faptul că suntem în aceeași situație.

        — Cum pot să nu ignor asta când tu vi cu astfel de idei?! A strigat Harry din nou.

          — Harry! Pe barba lui Merlin, las-o să vorbească! A răbufnit Ginny din celălalt capăt al bucătăriei din casa părinților ei.

          Toate privirile s-au întors spre ea, iar ochii lui Harry s-au mărit. Știa foarte bine că Ginny era foarte stresată de când au dispărut copiii, iar să o enerveze și mai tare era ultimul lucru pe care și-l dorea, așa că a tăcut.

        — Știu că nu sunteți de acord, nici eu nu sunt, dar este singura cale. Amintiți-vă cuvintele scrise pe girotimp, "Timpul distruge, dar timpul repară. Atunci când totul s-a făcut și știut acesta acționează ca o comoară." Trebuie să-i lăsăm pe copii să se descurce singuri, să lăsăm lucrurile să curgă de la sine.

      A continuat Hermione. Ron nu era de acord, se vedea pe fața lui, care la fel ca a lui Harry era roșie de furie. Dar niciunul dintre ei nu a spus nimic. Știau foarte bine că în acea situație Hermione probabil avea dreptate, ea fiind singura din familie care și-a păstrat capul pe umeri încă de la plecarea copiilor.

      — Eu tot nu înțeleg ce vrei să spui, Hermione, s-a auzit vocea lui Fleur.

         Hermione a răsuflat și a început să explice din nou.

        — Timpul este un lucru ciudat și greu de înțeles. Copiii noștri au fost deja în trecut, noi nu ne amintim, dar ei au fost deja acolo. Acum tot ce putem face este să așteptăm să se întoarcă. Iar asta se va întâmpla atunci când vor descifra mesajul de pe girotimp și vor face ce spune acesta. Iar noi nu-i putem ajuta. Este misiunea lor.

           — Dar...

     Hermione i-a tăiat-o lui George înainte ca acesta să termine.

           — Nu vă faceți griji că o să schimbe viitorul, asta nu se va întâmpla.  După cum v-am spus, ei au fost deja acolo, viitorul acesta în care ne aflăm noi este datorat plecării lor. Amintirile noastre au fost șterse și probabil o parte din ele înlocuite. Știu că nu sunteți de acord și că-i vreți acasă, asta vreau și eu, dar nu există altă cale.

             Harry a stat puțin pe gânduri, iar rațiunea a început să-i revină încetișor.  După câteva minute de liniște, în care toți ochii au fost pe el, așteptându-i răspunsul, acesta a dat din cap aprobator, semnalându-le că este de acord cu Hermione.  Aceasta a răsuflat ușurată și s-a așezat înapoi pe scaun.

           — Dar putem vorbi cu ei prin intermediul jurnalului, nu? A între Harry.

           — Da, dar nu le putem da detalii, trebuie să se prindă singuri. Sunt copii inteligenți, Harry, o să se descurce.

       Harry a dat din cap și a părăsit încăperea, îndreptându-se spre biroul său. 

       Ginny a stat puțin pe gânduri, dar apoi și-a urmat soțul. 

         — Scriei lui Lily, spune-i că ne este dor de ei și că nu o să punem steaua în brad fără ea, a zis Ginny zâmbind.

        Harry a râs și el, dar apoi ochii i s-au umplut de lacrimi.  Lily era mereu cea care punea steaua în brad, nu se putea altfel.

         — Să ști că dintre noi doi tu ești mai puternică, Ginny, așa ai fost mereu,  a zis Harry.

          Ginny a dat din cap dezaprobator și s-a așezat pe scaunul de lângă al lui Harry, luându-i mâna în a sa.

          — Nu-i adevărat, tu ai trecut prin mai multe decât mine, de aceea ești așa de negativist.  Eu consider că o să-i vedem acasă în curând și o să le auzim țipetele dimineața, tu în schimb crezi că nu o să reușească. A spus Ginny, strângându-i mâna.

         — Nu-i pot pierde și pe ei, Ginny. A zis Harry, dând frâu liber lacrimilor.

          — Nu o s-o faci, ai încredere în ei, bine?

        Harry a dat din cap și i-a zâmbit puțin lui Ginny.

        — Acum hai jos! Nu ai mâncat nimic de câteva zile și sinceră să fiu nici eu nu am făcut-o, a zis Ginny.

        Harry a aprobat și au mers amândoi în bucătărie, acceptând că copiii lor erau pe cont propriu.

**************************************

Sărbători fericite!!!!🎄☃️💜