1995 (Pauză)

Capitolul 28

        — Arzi, nu glumă! A zis Teddy strâmbând din nas.

         Lily și-a  dat ochi peste cap.

         — Nu mai spune, a zis ea sarcastic.

         — Da' atitudinea nu ți-ai  pierdut-o, i-a dat-o Teddy înapoi.

         Înainte ca Lily să se gândească la un răspuns, Ginny a intrat în camera ei cu o cană plină cu ceai în mână. 

        — Ține! Mă duc la tatăl vostru, am un sentiment că o să joace rolul de idiot care se simte vinovat pentru ceva ce nu a făcut o vreme lungă, așa că mai bine încerc să vorbesc cu el.

        După aceea a ieșit din cameră, lăsând-o pe Lily cu Teddy din nou. Fata știa că mama ei se referea la ce auzise Harry când a fost la spital și știa foarte bine că avea să fie dificil pentru ceilalți să-l liniștească.

         — Poți să-mi dai jurnalul? Vreau să-i scriu tatei, a zis Lily.

          Teddy a scuturat din cap.

         — Nici vorbă, bea ceaiul și mergi la culcare!

         — Dar...

          — Niciun "dar"! Știu că vrei să vorbești cu tata, dar Draco are niște treburi de rezolvat cu el, iar jurnalul este în posesia lui. Și tu chiar trebuie să te odihnești, nu vreau să stai bolnavă pentru mult timp, firecracker! Chiar vrei să-ți petreci Crăciunul în pat?

        Teddy s-a uitat la ea și i-a zâmbit, fata întoarcând, într-un final, gestul.

         — Bine, noapte bună!

         — Noapte bună, Lily! A spus Teddy ieșind din cameră.

         Lily a răsuflat cu putere și și-a trântit capul pe pernele moi aduse de Teddy cu câteva minute în urmă.

        Deși ea nu simțise oboseala, stresul și febră și-au spus cuvântul imediat ce căldura patului a cuprins-o, adormind instantaneu.

          — Lily, nu știu cum să-ți explic în așa fel încât să înțelegi că somnul nu mai este o soluție pentru tine. Trebuie să-ți mai arăt odată cine te așteaptă în vise? A întrebat Voldemort rânjind și arătând spre fereastră prin care se putea vedea grădina întunecată și neobișnuit de liniștită.

          Lily și-a dat ochii peste cap și nu-și putea da seama dacă febra a urmat-o în vis și a făcut-o mai curajoasă sau pur și simplu era proastă, dar a îndrăznit să-i răspundă înapoi. Era sătulă până peste cap de el și ghicitorile lui.

         — De câte ori trebuie să-ți spun că ești urât până nu te mai văd în fața mea?

         — Ce-ai spus? A întrebat el surprinzător de calm.

          Lily și-a dat din nou ochii peste cap.

          — Știu foarte bine că, corpul meu este învelit cu trei plapume groase în camera mea. Nu mă poți răni acum, sunt aici cu mintea, nu cu trupul.

         Voldemort a studiat-o cu atenție.

         — Atunci pleacă, dacă ești aici cu mintea înseamnă că tu controlezi totul.

       Lily era confuză, nu înțelegea ce vroia Voldemort să spună.

         — Concentrează-te pe a pleca și poate chiar o s-o faci, a explicat el.

        Lily l-a privit cu atenție, dar nu putea citit nimic pe fața lui, era ca piatra.

         — Închide ochii, gândește-te că ești în camera ta, dormind.

         Dacă ar fi văzut-o ceilalți ar fi spus că este nebună, dar ea a făcut întocmai cum i-a zis Voldemort. Nici ea nu știa ce a apucat-o, nu era sigură dacă avea tot controlul asupra minții ei sau și Voldemort contribuia la deciziile pe care le lua.

         Și-a imaginat că este înapoi în biblioteca aproape goală din casa lui Sirius, dormind pe patul moale și călduros.

        — Ne vedem data viitoare, Lily Luna Potter. Nu întârzia la petrecere! A spus Voldemort chiar înainte ca Lily să fie trasă înapoi în corpul ei.

          Fata și-a deschis brusc ochii, ridicându-se în poziție de șezut și respirând greu. Nu știa de unde avuse acel curaj în vis, dar totul s-a risipit când a tras aer în piept. Încercând să-și găsească bagheta, Lily a răsturnat cana pe jumătate plină cu ceai, lichidul vărsându-se pe podea, dar lui Lily nu-i putea păsa mai puțin. Lily nu putea pricepe ce se întâmplase, dar din milioane de întrebări una singură cerea un răspuns imediat.

      — De ce ma ajutat să vin înapoi?

************************************
Știu că-i scurt, dar am rămas în pană de idei. ¯\_(ツ)_/¯