1995 (Pauză)

Capitolul 22

        Lily nu avea somn, nu reușea să adoarmă în niciun fel. Lumina puternică a lunii intra pe geamul dormitorului, iar Lily privea tavanul cu disperare.

          Celelalte dormeau duse, nici măcar nu mișcau, dacă nu le-ar fi văzut piepturile ridicându-se cu fiecare respirație și sunetele ușoare pe care le scoteau, Lily ar fi crezut că ceva oribil se întâmplase.

           La un moment dat nu a mai putut suporta liniștea, dar nu le putea trezi pe fete, așa că s-a ridicat din pat și a început să se plimbe încet prin cameră. Era obosită, se simțea de parcă a alergat un maraton și trebuia să se odihnească, dar pur și simplu nu putea.

          După câteva ture de cameră, i-a venit ideea de a scrie. În viitor avuse un jurnal, a renunțat la el când a împlinit 12 ani, dar îi era dor, plus că nu avea nimic altceva de făcut. A luat un caiet pe care îl avea în geamantan, și-a pus penița și călimară lângă ea și a început să scrie.

            „Dragă jurnalule,
      Este trei dimineața și nu pot dormi.
      Sunt așa de obosită, dar ochii mei nu vor să se închidă. Poate este din cauza fricii. De când au început visurile astea și am aflat de legătura mea cu Voldy nu mai am liniște. Îmi este frică că, dacă adorm o să merg din nou în acel loc, după ce am văzut nu mai vreau să-l vizitez din nou. Dacă tata ar fi aici ar ști ce să facă, sunt sigură de asta, dar suntem pe cont propriu și îmi este frică să nu ne descopere cineva. Voldemort deja știe, așa că nu sunt sigură dacă o să scăpăm cu viață, dar suntem mulți și luptăm împreună.
        Acum că mi-am plâns puțin de milă, ar trebui să încerc să-mi închid puțin ochii, dimineață avem ACMN cu Broasca. Ne vedem data viitoare!
    
                    Lily Luna Potter —1995—”

          Lily s-a ridicat de la masa din dormitor și a ascuns caietul în podea. Aceasta era desprinsă uniform într-un colț de lângă patul ei. A descoperit gaura când era în anul doi și se pare că și în trecut era acolo.

         După câteva minute în care a privit Luna cu drag, s-a urcat în pat și și-a închis ochii, iar după câteva minute a reușit să cadă într-un somn adânc și fără vise.

                                  ***

—Anul 2025—

        Harry a dat buzna prin șemineul din biroul Directoarei McGonagall, făcând-o pe aceasta să sară de pe scaun.

        — Harry!!! M-ai speriat, a spus ea, începând să se calmeze.

        — Îmi pare rău, Minerva, dar ști pe unde umblă ceilalți?

        — Mi-au spus că se duc în turnul Griffyndor, a zis ea.

         Harry a tras adânc aer în piept și a pornit în fugă spre ușă.

        — Harry! S-a întâmplat ceva? A întrebat McGonagall îngrijorată.

         — Avem un fel de plan, nu suntem siguri dacă o să găsim o cale de al pune în practică, dar crezi că ai putea merge la casa din Piața Grimmauld? O să ne întâlnim cu toții acolo la 6pm, o să vă explic totul atunci, acum trebuie să-i găsesc pe ceilalți.

         Minerva a dat din cap însemn că va fi acolo și Harry a zburat prin ușa biroului, a coborât scările în viteză și garguiul s-a dat la o parte, lăsându-l să treacă. După aceea a zbughit-o spre turnul Griffyndor.

         În drum spre portret s-a ciocnit de Neville cu putere, iar Harry nu putea fi mai fericit, chiar dacă s-a rănit puțin la mâna stângă.