1995 (Pauză)

Capitolul 10

        --- Yuk! Sunt mai sinceră ca niciodată când spun că este unul dintre cele mai dezgustătoare lucruri pe care le-am văzut!

          Lily era pe jos din cauza râsului care s-a iscat când a văzut-o pe Rose intrând într-o pânză de păianjen mai mare ca și ea.

          --- Ooh! Nu vine jos! Lily, ia-o jos!

          --- Aș vrea să te ajut, dar păianjenul de pe spatele tău este mult prea mare ca să mă apropii.

           Ochii lui Rose s-au mărit de spaimă și fără vreun avertizment a început să țipe. Lily nu putea fi mai fericită că verișoara ei a luat frică de păianjeni de la tatăl său.

            --- Ce se întâmplă!!?

           O voce adâncă și puternică s-a auzit din dreptul ușii coridorului în care se aflau cele două verișoare. Lily și-a întors imediat capul spre acea persoană și a dat de Snape.

            --- Sev! Nu știam că ordinul are o întrunire astăzi! Sirius ne-a dat de curățat coridorul ăsta, iar Rose a intrat într-o pânză de păianjen.

          Snape și-a scuturat capul din cauza șocului pe care Lily  l-a invocat când i-a apus "Sev".

          --- Cum mi-ai spus?

          Vocea lui nu mai era la fel de puternică, ba chiar părea să se apropie de o șoaptă. Lily s-a uitat la el nedumerită, dar și-a dat seama care era problema destul de repede.
      
            --- Îmi pare rău! Ți-am spus Sev.  În viitor nu ai o problemă cu asta, îți spun așa de când aveam 4 ani. Dacă te deranjează o să mă opresc.

          Snape și-a închis ochii și a tras aer în piept, iar apoi spre surprinderea celor două fete a zâmbit.

          --- Nu mă deranjează deloc, domnișoară Potter.

          --- Atunci spune-mi Lily, a spus ea zâmbind.

          Snape a dat din cap și s-a întors spre Rose, care a început din nou să se zbată cu pânza de păianjen în jurul ei. Acesta și-a scos bagheta și a rostit o vrajă, fata fiind eliberată.

           --- Mulțumesc, domnule profesor!

           --- Trebuie să veniți în bucătărie, Dumbledore are ceva de discutat cu voi și ceilalți călători din viitor.

            Lily s-a încruntat l-a auzul vorbelor lui Snape, dar a dat din cap și împreună cu Rose l-au urmat de-a lungul coridorului. Când au ajuns în bucătărie agitația era mare, iar verișorii și frații ei făceau cea mai mare parte din gălăgie. Fetele s-au dus lângă Teddy și l-au întrebat ce se întâmplă, dar acesta a dat din umeri și le-a făcut semn să-și întoarcă atenția spre Dumbledore. Acesta și-a dres glasul și brusc toată lumea era atentă la el.

             --- Eu și domnul Malfoy avem o mică problemă cu ghicitoarea, dar nu este nimic grav. Ceea ce vreau să vă spun este că rezolvarea ei va mai dura câteva luni.

           Cei din viitor au început să protesteze, dar directorul a ridicat o mână și i-a liniștit.

              --- Cum școala începe în două săptămâni, m-am gândit că ar fi mai bine ca, copiii din viitor să meargă cu cei din prezent la Hogwarts.

              --- CUM?

              --- Moly, așa este cel mai bine. Nu putem să-i ținem aici pentru totdeauna. Dacă avem grijă să nu li se afle identitățile nu o să fie probleme.

            Doamna Weasley a stat puțin pe gânduri, dar apoi a aprobat din cap.

              --- Dar ce o să faceți cu noi cei care nu putem merge la Hogwarts? Eu nu îmi las familia singură.

             Dumbledore s-a întors spre Teddy, care vorbise cu câteva secunde în urmă.

            --- Veți merge și voi. Cred că ați putea trece ca studenți din anul șapte. Dacă o să fie probleme ai putea să-ți folosești puterile de metamorf, domnule Lupin. Vă asigur că la Hogwarts o să fiți mai în siguranță decât aici.

          Teddy a dat din cap și s-a întors spre Lily.

            --- O să fim bine, Dumbledore o să aibă grijă de noi.

           Îngrijirea de pe chipul lui Lily a început să dispară, iar aceasta a zâmbit.

             --- Dar tata ce o să facă? A întrebat Scorpius.

             --- Eu o să stau aici, dar o să vin la Hogwarts cât de des pot. Oricum aș sta aici până mor dacă ar fi după mine.

              Scorpius a ridicat o sprânceana și a dat din cap în semn că nu înțelege ce vrea tatăl lui să spună.

            --- Chiar vrei să dai cu ochii de mama ta după chestia asta? Fac pariu că dă vina pe tine sau pe mine înainte să intrăm pe ușă.

             Scorpius a început să râdă, pentru că tatăl lui avea dreptate. Își iubea mama foarte mult, iar faptul că se grăbea mereu să de-a vina pe el îl amuza foarte tare. Nimeni nu putea să o condamne pentru asta. În viitor era bine știut că Scorpius Malfoy și Albus Potter nu au fost cei mai cuminți în zilele lor de Hogwarts.

           --- Eu cred că ar fi timpul să plecăm, nu-i așa Severus? A întrebat Dumbledore.

             Snape a dat aprobator din cap și i-a făcut semn directorului să o i-a în față.

             --- Ne vedem peste două săptămâni copii! Sper că nu o să fie probleme și voi o să puteți pleca cât mai curând!

            Cu acele ultime vorbe, Dumbledore a ieșit pe ușă, lăsându-i pe cei din viitor cu gândul la ce avea să-i aștepte. Nimeni nu credea că avea să le fie ușor, iar neliniștea și frica că aveau să fie descoperiți urma să devină mai puternică când vor ajunge la Hogwarts. Dar momentan nu puteau face nimc altceva, decât să execute ordinele lui Dumbledore.

************************************