1995 (Pauză)

Capitolul 19

  
         Lily s-a așezat pe iarbă în fața lacului cu scrisoarea în mână. Îi era puțin frică de ce se afla înăuntru, dar a tras aer în piept și a desfăcut-o.

          „ Dragă Lily,
      Am vorbit cu Albus despre visul tău, iar el a considerat că este ceva ce ar trebui să ne îngrijoreze. Știu că îți este frică, dar ești puternică și am încredere că nu o să-ți pierzi capul. 

          Albus crede că fiind fiica lui Harry ai luat o parte din puterile lui, știu că tatăl tău nu mai are aceste puteri în viitor, dar ele au fost în el și au lăsat o cicatrice permanentă înlăuntrul său. Când te-ai născut tu, o parte din acea cicatrice s-a estompat, pentru că tu ai preluat-o. Ce vreau să spun este că tu și tatăl tău împărțiți acea cicatrice, iar acum că te-ai întors în trecut unde Voldemort încă trăiește, aceasta s-a transformat din nou într-o rană. Știi bine că în trecut Harry avea o conexiune cu Voldemort, erau legați, iar acum și tu ești legată de el.

         Știu că este mult de procesat, dar o să fi bine, nu-ți face griji, o rezolvăm noi și pe asta. Îmi pare rău dacă nu ți-am explicat pe înțelesul tău, dar este un lucru complicat, sper că ai înțeles. Salută-l pe Scorpius din partea mea!

                                      Cu drag, Draco!"

           Lily a simțit lacrimile udându-i obrajii, dar nu le-a oprit. Nu a mai simțit niciodată atâtea emoții deodată, furie, tristețe, disperare și cea mai intensă, frică. Poate că era fiica lui Harry Potter, dar nu s-a confruntat niciodată cu problemele lui din copilărie, nu știa cum să se descurce cu ele. Iar faptul că împărtășea cu conexiune cu Voldemort o speria de moarte, era prea mult. Singurele ei probleme în viitor erau legate de școală și farsele tâmpite ale lui James și Fred(2). 

         --- Ce s-a întâmplat? Ți-ai rupt o unghie? A spus  o voce rece și răutăcioasă din spatele ei.

          Lily a tresărit și, cu obrajii umezi și roșii, și-a întors capul spre Draco cel tânăr. Acesta a părut surprins să vadă atâtea lacrimi și nu a mai spus nimic timp de câteva minute, lăsând-o să plângă. La un moment dat, Lily l-a simțit așezându-se lângă ea, dar nu și-a ridicat capul de pe genunchi, nu avea chef de remarcile lui răutăcioase.

       --- Nu știu ce s-a întâmplat, dar știu că nu o să treci peste dacă plângi. Pe mine nu m-a ajutat niciodată. Dacă nu-ți înghiți sentimentele și nu acționezi cumva asupra problemei, o să regreți pentru tot restul vieții tale.

         Lily s-a uitat la Draco uimită, dar el își ascundea chipul cu mâinile.

         --- Dar câteodată trebuie să și plângi, dacă ți acele sentimente în tine nu vei fi capabil să treci la fapte, a spus Lily.

          Draco și-a întors capul spre ea și a privit-o în ochi, dar ce a surprins-o pe Lily erau lacrimile din ai săi.

         --- Poate că ai dreptate, dar nu plânge prea mult, îți ratezi șansa.

         --- Ca tine? A întrebat Lily.

             Lily nu avea nicio idee de ce vorbea așa de deschis cu el. Nimeni, înafară de prietenii lui, nu-și permitea să vorbească despre viața lui personală cu el, dar aceasta simțea că în acel moment Draco avea încredere în ea.

         --- Da, a răspuns Draco, ca mine.

            Lui Lily a început să-i fie milă de el, din cauza copilăriei pe care o avea. Ea era liberă să facă ce dorea, dar Lucius l-a avut pe Draco închis în lumea lui toxică și malefică, fără o cale de scăpare.