Last Chance || F.F. Justin Bieber

Capitolul XXVIII

↓ Justin's P.O.V. ↓

Am vazut-o pe Hateya cum s-a urcat nervoasa in masina sa , urmata mai apoi de Amanda . Poate ca stiu de ce ea este nervoasa , dar sincer sa fiu , acum , in momentul de fata nici ca-mi pasa . Cum nici ei nu i-a pasat ca ma lasa in urma , asa nici mie nu mai avea sa-mi pese , cel putin pentru o scurta perioada de timp , pana cand ma voi calma si-mi voi reveni . Intr-adevar , s-a intors , si cred ca a platit o suma destul de consistenta pentru a ne putea scoate de aici . Dar mama ma-sii , m-a lasat aici , cand ea stie prea bine ca eu mereu am ajutat-o si niciodata nu am lasat-o in spate , mereu era in dreptul meu sau chiar si in fata mea , nu conta ca ma depasea uneori , eu tot nu o lasam in spatele meu , desi , stiu ca am un spate genial , dar nu .

M-am asezat pe bordura trotoarului din fata portilor puscariei . Ma cautam agitat prin buzunare de o tigare . Trebuia sa fumez . Sa pot inhala fumul toxic ca pe oxigen , ca si cand el ar fi singura modalitate prin care eu pot trai , respira , altfel fara el sunt ca si mort . Fustrarea mi-a acoperit rapid chipul , negasind nici o tigare prin buzunare . Pachetul ramasase in torpedoul masinii . Nervos am inceput sa-mi agit piciorul , simteam cum muschii mi se incordeaza , cum nu mai puteam respira corect , presimteam ca in curand , nu voi mai vedea clar , culoarea ochilor schimbandu-se in una cu mult mai inchisa . 

Am simtit cum cineva si-a asezat corpul destul de aproape de al meu , insa nici nu m-am chinuit sa imi intorc capul sa vad cine era , nu avea rost . Daca stau bine si ma gandesc totul este facut in zadar , caci odata si-odata , tot ceea ce noi am reusit sa contrui de-a lungul anilor , va fi daramat fara mila . 

- Esti bine ? era AJ 

Vocea m-a ajutat sa-l identific . Si-a pus o mana pe umarul meu , muschii incordandu-mi-se si mai tare , incat incepeam sa simt o mica durere ce-mi strabate spatele . Acum preferam sa simt si sa suport durerea decat orice alt sentiment ce ma termina mai mult decat o face durerea . 

Mi-am intors capul spre directia sa , uitandu-ma pret de cateva secunde in ochii sai . Vedeam in ochii sai dezamagire , ranire si nevoia de razbunare . Dar nu stiu pe cine era asa si pe cine avea sa-si verse toti acesti nervi , totusi , sper ca nu pe Hateya . Asa voi putea sa mi vars eu pe el . Doar eu puteam sa tip la ea , sa o trag langa mine si sa o linistesc cand amandoi eram nervosi . Doar eu . 

- Da , sunt , de ce nu as fi ? ii raspund dupa cateva clipe de tacere 

AJ pufneste , razand scurt , m-am incruntat , enervat de reactia sa . Ce era asa amuzant incat l-a bufnit rasu' ? Caci eu nu vad nimic amuzant aici . S-a oprit din a mai zambi , ochii plimbandu-i-se pe fata mea , analizandu-ma atent . El era ca un fel de detector de sentimente , si reusea de multe ori sa iti spuna cum te simti si ce gandesti , nu stiu cum reusea , dar el chiar reusea . Era ca un fel de medium , doar ca era experimentat doar in acest domeniu , pe cand adevaratii mediumi , stiu totul . 

- Stiu ca nu esti bine . spune oftand Si te inteleg perfect . Stiu care este cauza nervozitatii , agitatiei si a supararii tale . Dar asta nu ar trebui sa te determine sa fi asa . Toti avem cate ceva acum . Fie ca este legat de o anumita persoana sau pur si simplu din cauza anumitor lucruri facute ori amintiri ce ne invadeaza mintea , aducandu-ne in acea stare de inmormantare . adauga el , plecandu-si capul 

Tot ceea ce spusase el , este adevarat . Chiar nu trebuia sa ma determine sa fiu asa , dar pur si simplu atunci cand esti acaparat de acea stare de nostalgie , sau combinatie intre nervozitate si suparare , pur si simplu nu poti sa fi altfel . Este acea stare ce te domina , ce te poate tine o ora , o zi sau mai mult , depinde cat de mult tii tu sa fi asa . Oricum , acum , in corpul meu sunt mai multe stari , cel mai mult dominand meditarea . 

Nu i-am raspuns caci nu stiam cum sa ii raspund , asa ca m-am rezumat la o simpla miscare a capului prin care poate intelege ca are dreptate in legatura cu ceea ce mi-a spus .