Octombrie

Capitolul XXI

        Când am bătut la ușa ei, eram rupt în bucăți. Sentimentele contradictorii se luptau pentru supremație, în timp ce îi strigau numele. Nu mai găsisem pe nimeni care să îmi dea o stare de liniște atât de familiară, de parcă ea singură reprezinta întreaga căldură de "acasă". Oriunde ar fi ea.

        A răspuns într-un pulover larg, care îi atârna peste un umăr, lăsându-l dezgolit, cu părul desfăcut în valuri întunecate. Nu știu cum arăta fața mea sau ce transmitea expresia pe care o aveam, însă în mine clar mocnea ceva și ea a înțeles asta. M-a privit cu ochi mari.

       — Ești bine? Șopti.

        Nu, la dracu', nu eram bine! Dar cum să îi spun asta? Cum să îi explic că întreaga mea viață a fost dată peste cap și am nevoie de ea ca să îmi fie liniște, fără să se sperie și să îmi spună că o grăbesc? Dar eu am nevoie de ea acum și uite cum, naiba să mă ia, mi-am complicat și mai tare situația!

        Mi-am trecut o mână prin păr, oftând nervos și m-am întors cu spatele la ea, hotărât să plec acasă, dar Ana mă prinse de braț. Am înghețat, simțind cum mâna ei alunecă încet în jos, trece de antebraț, de încheietură, apoi îmi ia palma între mâini și o examinează. O privesc cum se îngrijorează tot mai tare, încruntându-se, apoi îmi sărută ușor degetele în care durerea pulsează și buzele ei fierbinți trimit pulsații în cele mai tari locuri.

        Am urmat-o în casă, unde m-am așezat pe canapeaua pe care dormisem în seara de Crăciun. A adus câteva bandaje, apă oxigenată și o bucată mică de cârpă albă. Mi-a curățat cu grijă tot sângele, în timp ce eu o priveam și îmi țineam cu greu instinctele în frâu. Buzele îi erau întredeschise și își trecea uneori limba peste cea de jos, acoperind-o ușor cu buza superioară totodată. Am închis ochii, expirând ușor. Toată această tensiune acumulată se transforma în dorință și cu Ana atât de aproape de mine, era imposibil să mă mai controlez. I-am prins bărbia și i-am ridicat fața spre mine. O priveam fix în ochi și vedeam compasiune, dorință, rugăciune. Dar mai era ceva...

        A plâns?

        Și ea avea nevoie de mine. Și sufletul ei era încercat, eram doi oameni tulburați, cu suflete grele. M-am apropiat și mi-am frecat buzele de ale ei, simțind-o cum se cutremură. Nu se retrase și i-am despărțit buzele cu limba, iar ea îmi cuprinse ceafa cu mâna, trăgându-mă mai aproape.

        I-am înconjurat talia cu brațul și am ridicat-o în poala mea, lipind-o de mine și am început să o sărut tot mai flămând, mai carnal. Ne-am sărutat până aproape am rămas fără aer, apoi am întors-o pe spate, cu mine deasupra ei. Mă privea cu ochi mari, respirând sacadat, iar eu eram atât de excitat și amețit de prezența ei, încât aveam nevoie să fie a mea acum, aici.

        I-am pus mâna pe pielea fină de pe talie, sub pulover, iar ea și-a ținut respirația. Am urcat ușor în sus, până am ajuns la sân, pe care l-am cuprins în palmă și când am simțit sfârcul tare între degete, l-am strâns, masându-l. Ea închise ochii, gemând ușor, iar membrul meu era farul din mijlocul oceanului. I-am ridicat bluza, descoperind acel mugure ferm, pe care l-am luat între buze și am început să îl sug la început lent, apoi tot mai tare, mușcând ușor uneori restul sânului, gemetele ei fiind tot mai dese. Ana îmi prinse marginea bluzei și mi-o trase peste cap, apoi se ridică puțin pentru a face același lucru cu puloverul ei. M-am aruncat asupra sânilor ei, devorându-i pe rând, până când printre gemete, mi-am auzit numele. I-am dat jos pantalonii de trening, trăgând de ei în timp ce o pereche de chiloți din dantelă, roz deschis, își făceau apariția. Puteam să zăresc, prin material, micul loc sensibil și simțeam că înnebunesc. Era ea, fata care mi-a intrat pe sub piele, pe care simțeam nevoia să o protejez, de care eram îndrăgostit până peste cap și la care tânjeam de atâta timp. Mi-am lăsat și eu pantalonii în vine, cu tot cu chiloți, și am văzut-o privindu-mă intens, apoi mușcându-și buza de jos.

        Dumnezeule, privirea ei mă omoară încet!

        I-am dat materialul la o parte, aplecându-mă iar peste ea să o sărut și am atins-o acolo. Era fină, umedă și atât de fierbinte! A tresărit când m-a simțit și tremura ușor, în timp ce îi mângâiam locul acela moale și pregătit pentru mine. M-am poziționat, aproape explodând de plăcere când am simțit-o cu membrul meu și am pătruns-o, pierzându-mă pe mine. Am rămas amândoi nemișcați pentru o clipă, simțind cumva că e ireal, dar am inceput să mă mișc în ea și totul a început să prindă un sens. Noi doi, felul în care făceam dragoste, ceea ce simțeam, faptul că lângă ea puteam să fiu eu, dovada că avea nevoie de mine, ca să se simtă în siguranță. Eram doi oameni defecți, care se reparau unul pe celălalt. Eram două suflete rătăcite, care s-au găsit în beznă și mai presus de toate, eram atât de diferiți, pentru că fiecare era exact ceea ce îi lipsea celuilalt. Suficient cât pentru a ne completa reciproc.

        I-am ridicat un picior, pentru a o pătrunde mai bine și tot mai adânc, în timp ce Ana îmi gemea numele și asta îmi făcea sângele să pulseze în membrul plin de ea. Am simțit cum se strânge, cuprinsă de valul intens de plăcere, iar eu am urmat-o îndeaproape, având grijă să o feresc. Mi-am așezat capul pe pieptul ei, gâfâind amândoi și ținându-ne în brațe, transpirați și obosiți, iar Ana se juca ușor cu părul meu.

       — Acum îmi spui ce s-a întâmplat? Șopti ea.

        Am strâns-o mai aproape, frecându-mi nasul de sânul ei.

       — S-a întors tata, am răspuns aspru. Tu de ce ai plâns?

        Își ținu respirația o clipă, uimită cred pentru că am observat, apoi expiră lung.

       — Buni... a murit.

       — Îmi pare rău.

        Nu știu cât timp am stat așa, fără să vorbim. Însă dimineață, o strângeam eu la piept, în timp ce ea avea un picior peste mine și cu o mână îmi cuprindea strâns talia. Dormisem goi, lucru care îmi aduse un mare zâmbet pe față.