Octombrie

Capitolul IX

        Am ieșit iar. Ca să beau, să reflectez la ceea ce mi-a spus Ana, la felul în care curbura taliei ei era parca sculptată după palma mea...

        La dracu' cu toate! De ce ea? De ce acum? Ar putea fi căsătorită, iar eu sunt cu psihicul la pâmânt după tot ce s-a întâmplat! Știu doar că nu îmi pot lua gândul de la ea, de ochi ce să mai spun când e prin preajmă? Nu am crezut niciodată că mi se va întâmpla asta. Nu acum. Nu ea.

        Am dat pe gât paharul și am mai cerut un coniac. La naiba, nu mai băusem demult. De când...

       — Îți mai amintești ultima dată când noi doi am golit o sticlă întreagă?

        Se așeză la bar, pe scaunul de lângă mine și își scoase o țigară.

       — Îmi amintesc când am băut eu coniac ultima dată. A fost în seara în care am venit de la servici. Am găsit o sticlă și două pahare pe masă.

       — Nu atunci, fraiere, râse ea și era ireal cu câtă detașare vorbea de ceea ce distrusese totul între noi. În seara aceea, pe plajă. Am făcut sex pe nisip și am fugit de valuri.

        Normal că îmi aminteam. Dar erau amintiri care acum mai degrabă mă întristau, așa că am preferat să nu răspund.

       — M-ai iubit vreodată? Mă privi Ema fix și știam că din asta se hrănea. Puterea pe care o avea asupra bărbaților seduși de ea.

       — Probabil, am spus sec, scoțând portofelul pentru a plăti ce am consumat, apoi m-am întors cu spatele la bar. Dar, înainte să îi mai pot spune ceva, l-am văzut pe Dan împreună cu aceeași brunetă, la o masă retrasă. Se sărutau, iar mâna lui era în decolteul ei.

        O căldură mă trecu prin tot corpul, amintindu-mi vinovăția din ochii Anei doar pentru că i-am atins părul și talia, în timp ce scumpul ei bărbat mai are puțin și se freacă de toate curvele prin baruri.

        Am pornit nervos spre el, ajutat și de toate cele... câteva pahare pe care le băusem. Am auzit-o pe Ema strigându-mă pe nume, dar nu îmi păsa. Am mers direct spre ei și ea mă observă prima, apoi el se întoarse la timp, pentru că pumnul meu îi izbi din plin fața.

        Fata aceea țipă, el se ținea de față iar eu încercam să mă țin pe picioare.

       — Ce Dumnezeu..., spuse Dan șocat, privindu-mă cu ochi mari.

       — Asta... asta e pentru Ana, am mârâit.

       — Te rog, nu îi spune! Ridică mâinile în semn de predare.

        Am dat din cap, scuipând cuvintele:

       — Vorbim mâine, sunt beat.

        M-am împleticit până acasă și m-am trântit pe fotoliu. Am scos telefonul și am deschis Messengerul, apăsând instant pe conversația cu ea.

"Sunt beat."

        Am văzut momentul când l-a citit. Câteva momente de pauză, apoi îmi răspunse:

"Și vrei să te cert?"

        Ridicase iar garda.

"Să înțelegi de ce probabil am câteva greșeli gramatcale."

"Una."

        Am chicotit, apoi mi-am căscat ochii spre tastatură din nou.